Acasă

Ești o persoană sportivă, îți plac plimbările în natură și pe munte, dorești să îți ajuți semenii ?

Îți dorești să îmbini sporturile montane cu salvarea de vieți omenești?

HAI ÎN ECHIPA SALVAMONT !

Serviciul Public Salvamont Covasna, serviciu aflat în subordinea Consiliului Județean Covasna, recrutează angajați pentru formația Salvamont Covasna.

Informații suplimentare : www.natcov.ro  >> ANUNŢURI   și la numărul de telefon : 0367 404 730.

Te așteptăm în echipa noastră !

    Plenul Camerei Deputaților a adoptat astăzi proiectul de lege prin care se instituie ziua de 1 august drept „Ziua Națională Salvamont România”. Această inițiativă vine ca o recunoaștere oficială a activității salvamontiștilor, care, de-a lungul timpului, in sutele de mii de acțiuni de salvare realizate, au oferit ajutor esențial celor aflați în dificultate în zonele montane și greu accesibile.
    Totodată, potrivit propunerii inițiate, Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, autoritățile administrației publice locale și instituțiile publice subordonate acestora au posibilitatea de a organiza sau sprijini logistic și material manifestările dedicate acestei zile speciale.

https://www.facebook.com/romania.salvamont/posts/pfbid02DELUq18rjCvhnofQunK6FZCzkctpQsbVe2gZdoLrkLX9GsAin9S8dUDNaZnDNVMNl

În ultima perioadă personalul de la Serviciul Public Salvamont Covasna a verificat refugiile montane realizate în ultimii ani, au întreprins reparații pentru a înlătura unele mici probleme cauzate de utilizare, au strâns gunoiul împrăștiat în unele locuri. Vă rugăm să utilizați refugiile montane cu grijă. Salutăm înscrierile dumneavoastră în cartea memorială așezată în fiecare locație.
Nu uitați: 112 sau 0-SALVAMONT sunt numerele care vă salvează!

Centrul Județean pentru Protecția Naturii și Salvamont Covasna se implică și în cursul acestui an școlar în derularea programelor „Săptămâna Verde” și „Școala Altfel”. Deja am ghidat elevi din Colegiul Național Székely Mikó în Valea Kolcza, unde se poate studia aproape de mun. Sf. Gheorghe succesiunea vegetației și fenomenele geomorfologice.

4 octombrie este Ziua Mondială a Animalelor (World Animal Day) în amintirea Sfântului Francisc de Assisi, sfântul patron al animalelor, cine a propovăduit iubirea atotcuprinzătoare încă de la începutul secolului al XIII-lea. Bunăstarea animalelor sălbatice, precum și a celor domestice depinde și de atitudinea noastră față de ele. Dacă le lăsăm loc în jurul nostru.

Foto: pui de barză neagră în situl Munții Bodoc-Baraolt în 2024

Începutul săptămânii a fost plin de evenimente pentru Serviciul Public Salvamont Covasna. Pe data de 15 septembrie un turist rătăcit a fost căutat, găsit și însoțit la prietenii lui în Munții Nemira, iar pe data de 16 membrii formației au asigurat suport la transportul în condiții de siguranță pentru o persoană cu probleme de sănătate în Munții Baraolt.

Nu uitați: 112 sau 0-SALVAMONT sunt numerele care vă salvează!

Serviciul Public Județean Salvamont Covasna a finalizat un traseu turistic marcat cu triunghi albastru în Munții Perșani. Traseul pornește din comuna Racoșul de Sus și după o distanță de 5 km ajunge la Cetatea Rika.

Pentru detalii click aici.

Din 1972, 5 iunie este Ziua Mondială a Mediului. Să avem grijă de ea și de natura ce ne înconjoară!

Foto:  Roua cerului/Kereklevelű harmatfű/Drosera rotundifolia/ROSCI0037

Serviciul Public Județean Salvamont Covasna așteaptă copii pe data de 1 iunie la Tg. Secuiesc, în Parcul Wegener la „Festivalul copilaşilor” unde vor fi prezentate utilajele și echipamentele folosite la intervenții.

Din 1992, 22 mai este Ziua Internațională a Diversității Biologice. Varietatea viețuitoarelor (biodiversitatea) este garanția rezistenței la schimbările de mediu și în fond a vieții pe Pământ. Fiecare specie joacă un rol în interacțiunea speciilor. Un habitat poate trece fără probleme majore asupra dispariției câtorva specii, dar extincția mai multora sau creșterea excesivă a indivizilor din unele poate provoca schimbări ireversibile, care în cele din urmă au un impact asupra calității vieții umane.
Să protejăm împreună natura!

Din 2018, 20 mai este Ziua Mondială al Albinelor în memoria lui Anton Janša (1734 - 1773),  fostul conducător al primei școli austriece de apicultura. Ne gândim la albine în general numai legat de miere, însă probabil este mai important rolul lor în polenizarea plantelor, inclusiv a celor cultivate (de exemplu pomii fructiferi). Când e frig degeaba sunt flori pe pomi, dacă nu zboară albinele recolta din acel an va fi una mică. Totodată albinele sunt decimate și de insecticide.
Îi putem ajuta dacă grădina noastră, parcul așezării noastre nu este un „deșert verde”, ci în ele există oaze necosite, cu flori autohtone și tufișuri. Aveți  grijă de albine pentru a avea cine să ne polenizeze florile.

În data de 13.04.2024 Serviciul Public Salvamont Covasna a participat la un exercițiu comun cu Inspectoratul de Poliție Județean Covasna. Exercițiul a constat în simularea căutării unei persoane minore dispărute pe raza localității Reci din județul Covasna. Din partea Serviciului Public Salvamont Covasna la exercițiu au participat 8 persoane angajați și voluntari, respectiv unitatea canină. Exercițiul s-a desfășurat în condiții bune. Mulțumim pentru colaborare IPJ Covasna!

În situl Natura2000 Munții Bodoc-Baraolt (ROSPA0082) monitorizarea populației de huhurez mare (Strix uralensis) se realizează conform planului de monitorizare în perioada de octombrie - noiembrie şi în lunile februarie - martie. Angajaţii Centrului Judeţean pentru Protecţia Naturii şi Salvamont în cursul lunii martie, anul 2024 s-au deplasat la 11 puncte de monitorizare. Au fost identificate 13 exemplare de huhurez mare (strix uralensis) şi 4 exemplare de strix aluco, dintre care 6 exemplare au fost şi fotografiate.

Ora Pământului este o inițiativă lansată de WWF. În cadrul evenimentului fiecare gospodărie ar trebui să oprească consumatorii de electricitate dispensabili timp de 1 oră, astfel încât să ne întrebăm ce este important, ce este cu adevărat necesar pentru viață. Deoarece iluminatul public și iluminatul decorativ sunt oprite în mai multe orașe din lume, în unele zone doar în acel moment se pot vedea stele pe cer. Poluarea luminoasă nu afectează doar fauna și flora, ci și dispoziția oamenilor.
Pagina evenimentului: https://www.earthhour.org/

Photo by Thomas Ciszewski on Unsplash

22 martie este Ziua Mondială a Apei. Acesta este ținut din 1993 și a fost inițiat de Adunarea Generală a ONU în 1992, în urma Conferinței Internaționale pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro. Unul dintre obiectivele sale este de a atrage atenția asupra pericolului în care se află resursele de apă dulce. Resursele de apă potabilă subterane depind de mlaștini, râuri, ploaie, păduri și pajiști. Perturbarea echilibrului existent poate avea consecințe pe termen lung, imprevizibile. Fără apă nu există viață.

În 2013, Adunarea Generală a ONU a declarat ziua de trei martie a fi Ziua Mondială a Vieții Sălbatice. A fost aleasă această zi pentru că în 1973 pe această dată a fost senmată Convenția de la Washington sau CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora – Convenția privind comerțul internațional cu specii de faună și floră sălbatice pe cale de dispariție). Este necesar de subliniat că nu este important doar păstrarea speciilor pe cale de dispariție, ci a tuturor speciilor, deoarece o decizie sau o acțiune necugetată poate duce la dispariția oricărei specii de animal sau plantă, indiferent cât de mare este numărul lor astăzi..

Foto: Strix uralensis/Huhurez mare; Vulpes vulpes/Vulpea/

2 februarie, Ziua zonelor umede. În 1971 pe această dată a fost semnat în Iran Convenția de la Ramsar, un acord privind conservarea zonelor umede de importanță internațională. Înainte de începerea iernii pe lacul de la Pădureni este o aglomerare importantă de păsări de baltă.
Pâraiele poartă cel mai necesar ingredient al vieții, apa. Fără el rămâne doar deșertul. Zonele cu apă stătătoare (lacuri, mlaștini, turbării) asigură umiditate solului. Apele curgătoare (pâraie, râuri) transportă excesul. Perturbarea echilibrului poate avea consecințe imprevizibile. Să ne protejăm apele.

Pârâul Aita în aria naturală protejată Munții Bodoc-Baraolt

Serviciul Public Salvamont  Covasna și-a extins parcul auto cu o nouă autospecială de intervenție.
Autospecialele sunt dotate cu toate echipamentele și dispozitivele necesare salvării de vieți omenești în zona montană, având inclusiv o remorca de transport pentru câinii de căutare.
Caracteristicile principale ale autospecialei sunt deplasarea rapidă, deplasare pe terenuri accidentate, transportul personalului propriu, acordarea primului ajutor calificat şi transportul victimelor, acesta fiind dotat cu echipamente performante de prim ajutor .
Autospeciala au fost achiziționate de IGSU în cadrul proiectului “Îmbunătățirea capacității de intervenție la urgențele medicale-Regiunea Centru”,  iar proiectul a fost cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Regional 2014-2020

Click pe imagine pentru derularea filmului

Începând cu anul 2003, Adunarea Generală a ONU a declarat ziua de 11 decembrie Ziua Internațională a Munților. „Anul Internațional al Munților” organizat cu un an mai devreme a atras atenția asupra importanței munților. Această inițiativă a promovat în principal importanța biodiversității din regiunile muntoase și cultura tradițională a oamenilor care trăiesc în această regiune. Munții formează baza vieții umane, provine de aici apa potabilă, hrana și lemnul, dar, în același timp înseamnă și recreere, reîncărcare și un stil de viață sănătos.

În data de 20.11.2023 Serviciul Public Județean Salvamont Covasna a susţinut o prezentare elevilor din Colegiul Național Nagy Mózes(Târgu Secuiesc). Copiii au avut cu acest prilej ocazia să învețe și să aplice practic teme extrem de importante precum acordarea primului ajutor, activitatea specifică salvamont, sfaturi pentru drumeții montane etc...

În situl Natura2000 Munții Bodoc-Baraolt (ROSPA0082) monitorizarea populației de huhurez mare (Strix uralensis) se realizează conform planului de monitorizare în perioada de octombrie - noiembrie şi în lunile februarie - martie. Angajaţii Centrului Judeţean pentru Protecţia Naturii şi Salvamont în cursul lunii noiembrie s-au deplasat la 16 puncte de monitorizare. Au fost identificate 8 exemplare de huhurez mare (strix uralensis) şi 4 exemplare de strix aluco, dintre care 3 exemplare au fost şi fotografiate.

Strix uralensis

Strix aluco

Între 23-27 octombrie a fost Săptămâna Verde în școlile din județul Covasna. Centrul Județean pentru Protecția Naturii și Salvamont Covasna a fost invitat de Colegiul Național Székely Mikó din Sfântu Gheorghe, Școala Gimnazială „Gheorghe Zaharia” Brădet din Întorsura Buzăului, Colegiul Reformat din Sfântu Gheorghe,  să prezinte elevilor câte o parte din valorile naturale ale județului, astfel au fost parcurse traseele tematice din Mestecănișul de la Reci, Întorsura Buzăului, Covasna. În total cca 340 de elevi au participat la programele prezentate. Mulțumim pentru încredere și pentru invitație școlilor și cadrelor didactice.

Între 15-19 mai angajații Centrului Județean pentru Protecția Naturii și Salvamont au fost invitați de către profesoara de biologie Csia Kinga din cadrul Colegiului Székely Mikó să prezinte elevilor traseele tematice din Mestecănișul de la Reci, Șugaș Băi și Muntele Puturos. Și prin această cale le mulțumim pentru alegerea lor.

Azi se sărbătorește Ziua păsărilor și copacilor în Ungaria. A fost organizat pentru prima dată de ornitologul István Chernel în 1902 ca urmare a Convenției de la Paris pentru protecția păsărilor cu utilitate în agricultură, după modelul Zilei păsărilor (Birds day) și Ziua copacilor (Arbor day) din SUA. Deja în 1906 a avut loc la nivel național ca eveniment școlar.
Să admirăm păsările, să le ascultăm cântecele, să le protejăm habitatele.

Între 24-28 aprilie a fost Săptămâna Verde în școlile din județul Covasna. Centrul Județean pentru Protecția Naturii și Salvamont Covasna a fost invitat de mai multe instituții de învățământ să prezinte elevilor câte o parte din valorile naturale ale județului, astfel au fost parcurse atât trasee tematice (Mestecănișul de la Reci, Șugaș Băi, Muntele Puturos) cât și au fost realizate programe personalizate (observarea păsărilor). În total cca 150 de elevi au participat la programele prezentate. Mulțumim pentru încredere și pentru invitație școlilor Tatrangi Sándor din Ozun, Mikes Ármin din Bixad, Váradi József și Gödri Ferenc din Sf. Gheorghe.

Centrul Județean pentru Protecția Naturii și Salvamont Covasna a fost invitat de Liceul Teologic Reformat Sfântu Gheorghe pentru a prezenta cele două trasee tematice din Mestecănișul de la Reci. La evenimentul din 30.03.2023 au fost prezenți cca 90 de elevi din clasele primare, care au realizat traseele fără a arăta semne de oboseală, unii chiar au strâns în mod voluntar și gunoiul găsit pe lângă poteci.

În data de 27.03.2023, respectiv 28.03.2023, Serviciul Public Județean Salvamont Covasna ca răspuns la solicitările venite din partea școlilor a participat la programe teoretice și practice cu elevii din Școala Gimnazială Váradi József (Sfântu Gheorghe) ṣi Liceul Teoretic Mircea Eliade (Întorsura Buzăului). Copiii au avut cu acest prilej ocazia să învețe și să aplice practic teme extrem de importante precum acordarea primului ajutor, activitatea specifică salvamont, sfaturi pentru drumeții montane etc...

În situl Natura2000 Munții Bodoc-Baraolt (ROSPA0082) monitorizarea populației de huhurez mare (Strix uralensis) se realizează şi în lunile februarie - martie. Angajaţii Centrului Judeţean pentru Protecţia Naturii şi Salvamont în cursul lunii februarie s-au deplasat la 10 puncte de monitorizare. Au fost identificate 8 exemplare de huhurez mare, dintre care 3 exemplare au fost şi fotografiate.

Foto: PAP Endre

În data de 27. 02. 2023 traseul tematic "Şugaş Băi" a fost parcurs de către un grup de elevi din clasa a V.-a a Colegiului National Székely Mikó din Sf. Gheorghe cu îndrumarea de specialitate a unui angajat din Centrul Judeţean pentru Protecţia Naturii şi Salvamont. În pofida vremii mohorâte copii au fost încântaţi de frumuseţea naturii.

În 1971 pe această dată a fost semnat în Iran Convenția de la Ramsar, un acord privind conservarea zonelor umede de importanță internațională. Înainte de începerea iernii pe lacul de la Pădureni este o aglomerare importantă de păsări de baltă.

În cursul lunilor octombrie și noiembrie efectuăm monitorizarea populației de huhurez mare (Strix uralensis) în situl Natura 2000 Munții Bodoc-Baraolt. După play-back-ul vocii teritoriale a speciei, în curând apare curios exemplarul care este stăpân în zonă: cine e oare intrusul.

Foto: ANTAL Esztilla

Cu ocazia programului „Săptămâna Verde” elevii din clasele a V.-a, VI.-a, X.-a şi XII-a. a Colegiului Naţional Mihai Viteazul din mun. Sf. Gheorghe au parcurs traseele tematice realizate de Centrul Judeţean pentru Proecţia Naturii şi Salvamont la Malnaş Băi, Sugaş Băi şi Mestecănişul de la Reci cu îndrumarea de specialitate ale angajaţilor centrului.

Prin această cale mulţumim pentru interes şi cooperare şi că ne aţi ales cu încredere.

În data de 08.10.2022 echipa Serviciului Public Salvamont Covasna a participat și a ajutat la organizarea evenimentului ciclist „Sesiune de stare de bine `22. Cu Lucian Mîndruță “.

https://www.facebook.com/visit.covasna/posts/pfbid033ayPMmKj3fU5G4GW1YaF93HcGRDJH9kATcDsXzdNv1CsuWi2JkNx3VS1yH2qy3jUl

Bărbat de 59 ani din comuna Zagon, dispărut de două zile a fost găsit în viață pe poteca pe care se duce din comună spre stâna unde lucra. Persoana cu semnele hipotermiei a fost transportată de către membrii formației Salvamont Public Judeţean Covasna cu ajutorul unei tărgi UT2000 și a fost predat echipajului SMURD.

Trei trasee turistice pe care le putem parcurge în județul Covasna

Sursă: www.wall-street.ro 

pentru accesarea conţinutului original daţi click pe fotografie, sau  aici

Membrii Serviciului Public Județean Salvamont Covasna înpreună cu voluntarii au făcut un exercițiu technic la Dealul Őrkő. În cadrul exercițiului a fost efectuat un sistem de elevare și lansare cu UT 2000, și toți membrii participanți au făcut rapel de pe stâncile Őrkő.

„Ejtőkő” – singura stâncă de la Cheile Vârghișului care aparține de județul Covasna – a fost amenajată pentru escaladare

La peretele de escaladă „Ejtőkő” se poate ajunge în 15 minute de la drumul care duce către Cheile Vârghișului, chiar la intrare, în partea dreaptă.

„Tot ce ține de Cheile Vârghișului aparține de județul Harghita, dar la intrare există o stâncă, pe dreapta, ce ține, geografic, de județul Covasna. Noi avem doar o stâncă. Și am profitat, am reușit să facem acolo un perete pentru escaladare cu 3 trasee“, a declarat, pentru Observatorul de Covasna – CovasnaMedia.ro, Leonid Moscviciov, directorul Serviciului Public Județean Salvamont.

Cele 3 trasee de escaladă au lungimi de 30 și de 50 de metri, cu grad de dificultate mare:

1. Traseul „Gyopár“, cu lungimea de 50 m și grad de dificultate 7+;

2. Traseul „R&R“ (Rock and Roll), cu lungimea de 50 m și dificultate 8-;

3. Traseul „Moha“, de 30 m și dificultate 7.

Sursă: COVASNAMEDIA, pentru descărcarea conţinutului original daţi click pe fotogtafie, sau aici

Serviciul Public Județean de Salvamont Covasna continuă să pregătească copiii pentru drumețiile efectuate în siguranță. În acest sens am ținut o prezentare despre conținutul rucsacului completată cu elementele de bază ale primului ajutor elevilor de la școala Petőfi Sándor din Târgu Secuiesc aflați săptămâna aceasta în tabăra de la Comandău.
Dorim o vară minunată, o vacanță plină de experiență pentru toți copiii!

În ultimele 4 săptămâni membrii formației Serviciului Public Salvamont Covasna au început activitățile de verificare a traseelor turistice montane mai frecventate de turiști în zona Comandău. Este una dintre cele mai frecventate zone ale județului. Până acum au fost verificate mai mult de 110 km de trasee turistice și în perioada imediat următoare urmează reabilitarea acestora.
Vă dorim drumeții plăcute, fără evenimente nedorite!

Serviciul Public Județean de Salvamont Covasna a susținut o prezentare la Arcuș la solicitarea Școlii Migrante de Limbi și la Chiuruș la tabăra de copii despre echipamentul de drumeție utilizat pe munte, indicatoarele turistice și metodele de prim ajutor în caz de accident în timpul drumeției.

La 5 iunie 1972, la Stockholm a început prima Conferință a ONU privind „Omul și Biosfera”. Nu după mult timp, Adunarea Generală a ONU a declarat această zi Ziua Mondială a Protecției Mediului. Deși de obicei facem o distincție între protejarea mediului și conservarea naturii, poate că ar fi mai fericit ca omul să se definească ca parte a biosferei. Poate că acest lucru ar oferi un mediu mai locuibil pentru noi înșine, precum și pentru speciile de animale și plante.
Centrul Județean de Protecția Naturii și Salvamont Covasna organizează sau participă în fiecare an la activități de igienizare în ariile protejate. În fiecare an sperăm că acest lucru nu va mai fi necesar.

Cu ocazia Zilei Copilului, personalul Serviciului Public Județean de Salvamont Covasna i-a așteptat pe copii din Sfântu Gheorghe cu o tiroliană. A fost o plăcere să revedem pe numeroșii copii care, după ce au fost informați și au fost îmbrăcați în echipamentul de protecție, au alunecat bucuroși pe pista amenajată pentru ei.
La mulți ani de Ziua Copilului!

Rețeaua Natura 2000 are 30 de ani. Directiva Uniunii Europene privind habitatele nr. 43 din 1992 a stat la baza înființării rețelei Natura 2000. Aceasta asigură conservarea biodiversității prin protecția așa-numitelor habitate naturale de importanță comunitară, a faunei și florei sălbatice. Scopul său este de a menține starea lor favorabilă de conservare și, dacă este necesar, de a o restabili. Când România a aderat în 2007 la Uniune, s-a angajat să transpună directiva în legislația națională și să înființeze rețeaua Natura 2000. În județul Covasna sunt 14 situri Natura 2000 (2 pentru protecția păsărilor și 12 pentru protecția habitatelor), acoperind 29% din suprafața județului.
Să protejăm împreună natura!

Angajaţii Serviciului Judeţean Salvamont Covasna au găsit foarte mult gunoi în apropierea refugiului montan Oituz. Vă cerem respectuos, dar ferm să nu aruncaţi, lăsaţi gunoi în natură respectiv în apropierea refugiilor montane. Resturile de mâncare lăsate în urmă atrag şi animalele sălbatice. Vă mulţumim pentru înţelegere.

Pe 22 mai în fiecare an sărbătorim Ziua Internațională a Diversității Biologice, dată la care a fost adoptat textul final al Convenției privind Diversitatea Biologică la o conferință a Programului Națiunilor Unite pentru Mediu la Nairobi în 1992. Situl Natura 2000 Munții Bodoc-Baraolt a fost creat în scopul protejării speciilor de păsări, dar asta înseamnă și ocrotirea pădurilor și câmpiilor care le servesc drept casă, precum și a arborilor, erbaceelor, insectelor, rozătoarelor, ciupercilor etc.
Pentru că nicio specie de pasăre nu poate supraviețui singură, dar nici specia umană nu poate supraviețui fără organismele microscopice sau de talie mai mare. Totul are un loc în natură, iar ruperea acestui lanț poate avea consecințe imprevizibile.
Să protejăm împreună natura!

Ziua Mondială a Albinelor a fost organizată pentru prima dată în 2018, conform unei rezoluții ONU din anul precedent. A fost ales 20 mai pentru comemorarea zilei de naștere a fostului conducător al primei școli austriece de apicultura, Anton Janša (1734 - 1773). Albinele efectuează o mare parte din polenizarea florilor, iar acest lucru este valabil și pentru o proporție semnificativă de plante de cultură, cum ar fi rapița sau pomii fructiferi. Interesant este că chiar și în agricultura efectuată în sere, sunt „angajate” albine pentru a efectua o mai bună polenizare, de exemplu în cazul cultivării tomatelor. Cu toate acestea, o mare parte a insecticidelor nu pot face distincția între un țânțar și o albină. Prin urmare, aplicarea lor necesită o mare responsabilitate, deoarece fără albine hrana rasei umane este de asemenea pusă în pericol.
Îi putem ajuta dacă grădina noastră, parcul așezării noastre nu este un „deșert verde”, ci în ele există oaze necosite, cu flori autohtone și tufișuri. Aveți grijă de albine pentru a avea cine să ne polenizeze florile.

La concursul de prim ajutor organizat de Crucea Roșie Județeană Covasna pentru elevi a asistat Márton Attila, voluntar al Serviciului Public Județean de Salvamont Covasna. Felicitări participanților și organizatorilor competiției desfășurate în data de 12 mai 2022.

Azi se sărbătorește Ziua păsărilor și a copacilor în Ungaria, eveniment care în acest an împlinește 120 de ani. A fost organizat pentru prima dată de ornitologul István Chernel în 1902 ca urmare a Convenției de la Paris pentru protecția păsărilor cu utilitate în agricultură, după modelul Zilei păsărilor (Birds day) și Ziua copacilor (Arbor day) din SUA. Deja în 1906 a avut loc la nivel național ca eveniment școlar. Între cele două războaie mondiale, ministrul învățământului Kunó Klebelsberg a justificat continuarea obiceiului: „dragostea de copaci și de tufiș se va răspândi printre oameni, pentru că împreună cu protejarea și îngrijirea ei se ridică de bunăvoie și prinde rădăcini în inimile oamenilor și protecția păsărilor utile”.
Să admirăm păsările, să le ascultăm cântecele, să le protejăm habitatele.

O specie inconfundabilă și singurul reprezentant al ordinului Bucerotiformes în Europa. Nu există dimorfism sexual vizibil. Caracteristice sunt creasta lungă, ce poate fi ridicată și ciocul lung și ușor curbat curbat. Capul, gâtul și pieptul sunt roz-gălbui, iar aripile, spatele și coada sunt dungate negru cu alb. Lungimea corpului este de 25-29 cm și are o greutate medie de 46-89 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 44-48 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Atât numele de gen cât și cel de specie înseamnă același lucru. Numele de gen provine din upupa - numele latin al speciei, iar numele de specie provine din greacă, epops - numele grecesc al speciei. Ambele (similar cu situația în multe limbi) se bazează pe redarea onomatopeică a cântecului său distinctiv.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în tot Palearcticul, din Europa de vest până în extremul orient (China și Korea). În România specia cuibărește pe întreg teritoriul țării, din zona Deltei Dunării, până în zonele dealurilor înalte.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește începând cu mijlocul lunii martie și pleacă în luna septembrie. Este migratoare de distanță lungă, iernând în Africa Sub-sahariană.
Habitate
Este foarte răspândită, fiind prezentă pe întreg teritoriul țării, din Delta și lunca Dunării, până în zona dealurilor înalte. Cuibărește în special în habitate deschise și semi-deschise, precum pajiști/pășuni cu arbori maturi, livezi, aliniamente de arbori, zăvoaie. Intră și în zone de terenuri agricole, cu agricultură tradițională (mozaicuri de suprafețe reduse, alternând cu vegetație naturală).
Hrană
Pupăza este predominant insectivoră, speciile mari din sol reprezentând majoritatea dietei (greieri, coropișnițe, diverse coleoptere, larve de fluturi etc.). Consumă suplimentar și alte specii de nevertebrate care sunt prezente pe sau în sol (viermi), dar și vertebrate de mici dimensiuni (șopârle, șerpi, broaște).
POPULATIE
Populația globală este estimată la 5.000.000 - 10.000.000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 1.300.000 - 2.760.000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 24.000 - 42.000 de perechi cuibăritoare.
REPRODUCERE
Începutul perioadei de reproducere în Europa se întinde din luna februarie (zonele mediteraneene), până în mai (zonele nordice). Femela depune de obicei 5-8 ouă, pe care le clocesc femelele, hrănite de masculi. Incubarea durează 15-18 zile. Puii devin zburători la 22-28 de zile. Păsările cuibăresc izolat, teritoriul unei perechi poate varia în funcție de calitatea habitatului (în special disponibilitatea de hrană). Folosește pentru amplasarea cuibului o largă varietate de structuri: scorburi în arbori bătrâni, pereți de stâncă sau grohotiș, acoperișuri, ziduri vechi sau clădiri abandonate etc.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Intensificarea agriculturii - în special utilizarea pesticidelor - reprezintă o amenințare majoră, datorită reducerii sursei de hrană.

sursă: SOR, BirdLife INTERNATIONAL, Foto: Szabó József

În cursul primăverii administrația sitului Munții Bodoc-Baraolt a amplasat cuiburi artificiale de păsări. La activitatea de teren au participat și elevii Colegiului Székely Mikó conduși de doamna CSIA Kinga, profesoară de biologie. Centrul Județean de Protecția Naturii și Salvamont pune accent pe educarea copiilor asupra respectului față de natură. Acesta a fost aspectul principal al activității. Salvamontiştii au ajutat și ei la localizarea cuiburilor.

În cadrul monitorizării păsărilor din aria naturală protejată Munții Bodoc-Baraolt se urmărește și identificarea cuiburilor păsărilor protejate. Acordăm o atenție deosebită cuiburilor așezate de acvila țipătoare mică. În timpul lucrărilor de teren din ultimele săptămâni, am identificat un nou cuib locuit.

În timpul monitorizării păsărilor din aria naturală protejată Munții Bodoc-Baraolt, sunt realizate multe fotografii care nu au legătură directă cu obiectul protecției sitului (adică păsările), dar arată diversitatea florei și faunei. Oferim din acestea un buchet de primăvară timpurie.

Daphne mezereum / Tulichina   ---   Populus tremula / Plop   ---   Gagea lutea / Laptele-păsării

Vânturelul de seară (Falco vespertinus), ordinul (Falconiformes), familia (Falconidae), cunoscut şi sub denumirea de şoimuleţ de seară, este o specie caracteristică zonelor deschise cu pâlcuri de pădure aşa cum sunt stepele, păşunile, suprafeţele agricole cu altitudine redusă. Lungimea corpului este de 28-34 cm şi are o greutate medie de 130-200 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 65-76 cm. Este un şoim de talie medie spre mică, cu o siluetă apropiată de a vânturelului roşu ( Falco tinnunculus ) şi a şoimului rândunelelor ( Falco subbuteo ). Atinge penajul complet caracteristic adultului în al treilea an. Masculul are în penaj o combinaţie unică între albastrul-gri-închis (ardezie) de pe corp şi roşul ruginiu de pe penele picioarelor şi subcodale. Femela este mai mare şi are penajul gri-albastru pe spate şi ruginiu pe corp. Se hrăneşte în special cu insecte, mamifere mici, broaşte şi şerpi.
Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Este o pasăre socială ce cuibăreşte în colonii. Pentru aceasta ocupă cuiburi vechi de răpitoare sau corvide, fiind în acest fel dependentă de coloniile de ciori de semănătură (Corvus frugilegus). Cea mai mare parte a hranei formată din insecte o capturează în zbor. Uneori „planează la punct fix„ sau merge pe sol căutându-şi prada. Cel mai activ vânează la răsărit şi în amurg, când poate fi văzut zburând la mică înălţime, deasupra râurilor. Iernează în Africa.
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi în prima parte a lunii mai. Femela depune 3-4 ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, incubaţia durează în medie 22-28 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin zburători la 27-30 de zile şi devin complet independenţi după încă o săptămână.
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 26.000-39.000 de perechi, din care 1.300-1.600 de perechi trăieşte în România. În ROSPA0082 trăiesc apoximativ 30-50 de perechi.
Absenţa locurilor de cuibărit ca urmare a reducerii efectivelor de ciori în unele zone, defrişarea pâlcurilor de copaci din zonele de cuibărit, intensificarea agriculturii prin folosirea pesticidelor sunt principalele pericole pentru specie.

Foto: Szabó József

Ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ordinul (Piciformes), familia (Picidae) este o specie caracteristică pădurilor de foioase, cu mult lemn mort pe picior şi lemn aflat în diferite faze de descompunere. Este cea mai mare dintre ciocănitorile pestriţe şi este uşor de identificat după gâtul şi ciocul lungi. Întruna este şi pasărea simbol a ariei protejate Munţii Bodoc baraolt. Lungimea corpului este de 25-28 cm şi are o greutate de 100-112 g. Anvergura aripilor este de circa 38-40 cm. Similar altor ciocănitori, masculul este mai mare decât femela şi are un cioc mai lung. Pata albă de pe spate este dificil de observat când stă aşezată. Este însă mai uşor vizibilă în zbor. Femela nu are pată roşie pe creştet. Asemeni celorlalte ciocănitori pestriţe penajul este alb cu negru şi roşu. Se hrăneşte în special cu gândaci şi larvele acestora. Este o specie prezentă în partea estică a continentului european. Deşi majoritatea speciilor europene de ciocănitori sunt puţin sociale, ciocănitoarea cu spate alb pare a fi cea mai solitară. Fiecare dintre cele două sexe este teritorial şi, în afara sezonului de cuibărit, îşi apără teritoriile de hrănire. Este monogamă. Este o specie sedentară. Înălţimea la care este aşezat cuibul variază între 5 şi 32 m. În general cuiburile acestei specii sunt localizate la o înălţime mai mare decât ale oricărei alte specii europene de ciocănitori. Intrarea este rotundă sau ovală, cu un diametru de 5,5-6,5 cm. Adâncimea excavaţiei variază între 25 şi 37 cm.
Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă albe, în lunile aprilie şi mai. Incubaţia durează în jur de 10-16 zile şi este asigurată de către ambii parteneri. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 27-28 de zile.
Populaţia europeană este relativ mare 180.000-550.000 perechi, din care în România cuibăresc aporoximativ 16.000-24.000 perechi.  În ROSPA0082 trăiesc apoximativ 195-215 de perechi.
Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit prin eliminarea arborilor maturi, a lemnului mort pe picior din păduri şi a copacilor scorburoşi sunt principalele pericole la adresa speciei.

Foto: Barti Levente

Sâmbătă (26.03.2021), în cadrul unui eveniment organizat de Asociația „Turul Madár Egyesület” la Bicfalău, Serviciul Public Județean Salvamont Covasna a susținut o prezentare despre echipamentul necesar drumețiilor montane. Totodată s-a vorbit și despre acordarea primului ajutor în cazul unui accident montan.

Muscar mic (Ficedula parva), ordinul (Passeriformes), familia (Muscicapidae). Este o specie caracteristică pădurilor de foioase şi de amestec, umbroase şi umede. Are lungimea corpului de 11-12 cm, cu o greutate de circa 8-11 g. Anvergura aripilor este de 18-21 cm. Masculul se diferenţiază prin pieptul portocaliu şi capul gri. Spatele este maroniu la fel ca al femelei. Caracteristice sunt petele albe de pe fiecare parte a cozii, foarte evidente când coada este deschisă. Se hrăneşte cu insecte şi ocazional cu fructe.
Este o specie răspândită în nord-estul şi centrul continentului european. Este teritorială şi monogamă. Preferă pădurile bătrâne cu mult lemn mort şi cu un strat de arbuşti redus, evitând pădurile tinere. Cuibul, situat de obicei în scorbura unui copac sau în scobitura unei clădiri şi mai rar amplasat în tufişuri este alcătuit din muşchi, iarbă şi frunze. Iernează în sudul Asiei şi în Africa. Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 5-6 ouă. Incubaţia durează în jur de 13-14. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 11-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an şi de obicei perechea foloseşte acelaşi teritoriu de cuibărit mai mulţi ani.
Populaţia europeană este relativ mare 3.200.000-4.600.000 perechi, din care în România cuibăresc aporoximativ 360.000-512.000 perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 1.700-2.600 de perechi.
Degradarea habitatelor şi managementul comercial al pădurilor au un impact semnificativ. Păstrarea pădurilor mature cu mult lemn mort şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei.

Foto: Szabó József

În 2012, Adunarea Generală a ONU a declarat 21 martie Ziua Mondială a Pădurilor. Predecesorul acestuia a fost inițiativa din 1971 denumit Ziua Pădurilor a Organizației Mondiale a Alimentației, declanșată de necesitatea de a atrage atenția asupra scăderii suprafeței forestiere pe Pământ cu aproximativ 13 milioane de hectare anual.
Pădurile sunt conservatorii  biodiversității, acoperă aproximativ 30% din suprafața Pământului și găzduiesc aproximativ 80% din biodiversitatea suprafeței terestre. Este de remarcat rolul pădurilor în protecția împotriva inundațiilor.
Să vedem pădurea de copac!

Societatea Nature Forever din India a lansat această Zi Mondială în 2008. Poate cea mai uimitoare zi mondială cu tematică de a conservare a naturii, deoarece vrabia apare în conștiința publică ca o specie omniprezentă care alcătuiește stoluri mari. Acesta este exact ceea ce implică pericolul, deoarece spațiul său de locuit se micșorează neobservat. Agricultura pe scară largă nu lasă semințe pe câmp după recoltare, insectele, care alcătuiesc cea mai mare parte a hranei vrăbiilor, încep să dispară datorită chimicalelor, creșterea păsărilor din curte este în scădere, astfel încât nu mai sunt cereale de cules din curți, materiale de construcție moderne și casele etanșe nu permit realizarea de cuiburi. O scădere drastică a populației de vrăbii a fost observată în mai multe țări. Și asta indică și declinul stării mediului.
Populația din România au scăzut și ea, cel mai pronunțat în anii 2000.
https://www.sor.ro/20-martie-ziua-mondiala-a-vrabiilor/

Ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ordinul (Piciformes), familia (Picidae)  este o specie larg răspândită în pădurile de foioase, în special cele de stejar şi carpen cu arbori ajunşi la maturitate. Preferă arbori de peste 100 de ani deşi proporţia acestora este mică oriunde în Europa. Lungimea corpului este de 19,5-22 cm şi are o greutate de 50-85 g. Anvergura aripilor este de circa 33-34 cm. Similar rudelor sale, penajul este alcătuit dintr-o combinaţie atractivă de alb, negru şi roşu. Comparativ cu rudele sale are cel mai puţin negru pe faţă. Se hrăneşte în special cu insecte şi larvele acestora din scoarţa arborilor, însă vara consumă şi seminţe şi fructe. Este o specie prezentă în partea centrală şi de sud-est a continentului european. Depinde mai puţin decât celelalte specii de ciocănitori de prezenţa lemnului mort, fiind esenţială prezenţa pădurilor de stejar matur şi a cavităţilor necesare cuibăritului. Construiesc în fiecare an un nou cuib. Se hrăneşte în cea mai mare măsură pe stejari, însă acolo unde există în preajmă copaci cu o esenţă mai moale (mesteacăn, frasin, salcie) îi foloseşte pentru construirea cuibului. Aceste specii cu lemn de esenţă mai moale se descompun mai repede. Înălţimea cuibului variază între 5 şi 20 m. Intrarea este rotundă, de 4-5 cm diametru. Este probabil cea mai sedentară dintre toate speciile europene de ciocănitori. Rareori fac călătorii mai lungi. Femela depune în mod obişnuit 4-8 ouă în lunile aprilie şi mai. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 22-24 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă aproximativ zece zile.
Populaţia europeană este relativ mare 140.000-310.000 perechi, din care în România cuibăresc aporoximativ 20.000-24.000 perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 150-250 de perechi.
Degradarea şi dispariţia pădurilor de stejar şi a celor mixte are un efect semnificativ. Un management prietenos al pădurilor care să asigure o proporţie suficient de mare a arborilor maturi de stejar mai vâstnici de 120 ani este foarte benefic speciei.

Foto: Szabó József

„Mesagerii primăverii”, primele rândunele, se vor întoarce în curând. Le putem face mult rău, dar îi putem ajuta pe acești neobosiți prădători ai insectelor. NU le dărâmați cuiburile și tulburați activitatea, căci ei vor mulțumi omenia noastră prin munca harnică. Îi putem ajuta punând apă curată într-un vas, dar putem chiar încerca să-i invităm la casa nostră de reședință cu un cuib artificial.
Mai pe larg despre realizarea cuiburilor artificiale: https://www.sor.ro/.../info_-prezentare_Cuiburi...

Foto: https://pixabay.com/photos/swallow-nest-young-birds-5212849/

Caprimulg (Caprimulgus europaeus), ordinul (Caprimulgiformes), familia (Caprimulgidae). Este  o specie caracteristică zonelor deschise, aride reprezentate de rarişti ale pădurilor de conifere sau de amestec şi în păşuni. Lungimea corpului este de 25-30 cm şi are o greutate de 50-100 g. Aripile sunt lungi, cu o anvergură de circa 53-64 cm. Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este o specie teritorială ce îşi protejează teritoriul prin cântecul repetat îndelung. Este monogamă pe o perioadă îndelungată, uneori pe viaţă. Cuibăreşte pe sol, în scobituri de pe pajişti sau la adăpostul copacilor sau tufişurilor. Atunci când este ameninţată la cuib, femela atrage urmăritorul, simulând un comportament ce sugerează că este rănită fie la sol, fie pe o creangă. Cuibul poate fi utilizat mai mulţi ani succesiv. Iernează în Africa. Femela depune 2 ouă. Incubaţia durează în jur de 17-18 zile şi este asigurată în special de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul.
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 470.000-1.000.000 de perechi. Populaţia estimată în România este de 12000-15000 de perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 50-60 de perechi.
Degradarea habitatelor şi folosirea pe scară largă a pesticidelor sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură şi un management prietenos al pajiştilor şi pădurilor, cu păstrarea rariştilor, contribuie la conservarea speciei.

Foto: Sas Tibor

În cadrul monitorizării populației speciilor de păsări protejate, zăpada proaspătă de aseară semnalează numeroase evenimente, arătând biodiversitatea sitului Natura 2000 Mții Bodoc-Baraolt.

Barza albă (Ciconia ciconia). Aparţine ordinului (Ciconiiformes), familia (Ciconiidae), este o specie caracteristică păşunilor umede şi zonelor mlăştinoase. Este răspândit aproape în toată Europa, Africa de Nord, Asia Mică.
Lungimea corpului este de 100-110 cm, înălţimea corpului este de110-125 cm şi are o greutate de 2,5-4,5 kg. Anvergura aripilor este cuprinsă între 180-220 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte cu broaşte, şoareci, insecte, cârtiţe, pui de pasăre şi iepure, melci, şerpi şi şopârle.
Fiind o specie obişnuită cu prezenţa umană, foloseşte ca suport pentru cuib stâlpii reţelelor de medie tensiune şi coşurile caselor.
Iernează în Africa, populaţia din Europa de Est migrează spre sud prin traversarea Bosforului.
Soseşte la începutul lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul este construit de către perechea monogamă şi folosit de mai mulţi ani. Femela depune 3-4 ouă Încubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 33-34 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi la cuib timp de 58-64 de zile după care încep să zboare. Mai sunt hărniţi de căte părinţi apoximatv 7-20 zile.
Populaţia estimată a speciei este semnificativă, cuprinsă între 180.000-220.000 de perechi. Populaţia estimată în România este de 4.000-5.000 de perechi. În imediata vecinătate a rezervaţiei ROSPA0082 cuibăresc apoximativ 35-40 de perechi, în localităţile limitrofe cu aria naturală protejată Munţii Bodoc Baraolt.
Electrocutarea păsărilor şi desecarea zonelor umede sunt principalele ameninţări ce afectează specia în zonele de cuibărit din Europa. Instalarea de platforme artificiale pe stâlpii reţelelor de tensiune medie şi izolarea reţelelor electrice pot reduce considerabil mortalitatea acestei specii.

Foto: Szabó József

Este ziua aniversării semnării Convenției de la Washington din 1973 privind comerțul internațional cu specii de faună și floră sălbatice pe cale de dispariție. Ziua Mondială înseamnă însă mai mult, încearcă atragerea atenției asupra necesității de a proteja fauna și flora sălbatică.
Potrivit Listei Roșii întocmite de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), peste 8.400 de specii de floră și faună sălbatică se află într-o situație critică, iar aproape 30.000 sunt amenințate cu dispariția.
Una dintre cele mai mari valori ale ariei protejate Munții Bodoc-Baraolt este acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Supraviețuirea sa necesită atât păduri bătrâne (cuibărire), cât și pajiști și terenuri arabile utilizate în mod cât mai prietenos cu natura (hrănire).
Textul convenției: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:22015A0319(01)&from=LV
Situl oficial: https://www.wildlifeday.org/

Acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), ordinul (Accipitriformes), familia (Accipitridae). Este o specie caracteristică zonelor împădurite situate în apropierea teritoriilor deschise cum sunt pajiştile, terenurile agricole şi păşunile umede. Lungimea corpului este de 55-65 cm şi greutatea este cuprinsă între 1,4-1,8 kg. Anvergura aripilor este cuprinsă între 143-168 cm. Are o mărime medie, un penaj întunecat, aripile largi şi ciocul mic. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în 3-4 ani. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, broaşte, şerpi, şopârle şi insecte.
Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european. Se hrăneşte prin utilizarea mai multor tehnici: planează la o înălţime de circa 100 m şi coboară brusc după ce a localizat prada, pândeşte dintr-un loc înalt sau merge prin iarbă. Iernează în Africa.
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşit de martie şi început de aprilie. După folosirea repetată a cuibului, acesta poate atinge o înălţime de 0,6-1 m şi un diametru la vârf de circa 60-70 cm. Cuibul este alcătuit din crengi şi resturi vegetale. Este căptuşit cu ramuri cu frunze care sunt schimbate periodic pentru o mai bună camuflare a cuibului. Femela depune 1-2 ouă la sfârşit de aprilie sau început de mai, cu o dimesiune medie. Incubaţia durează 36-41 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Puii devin zburători după 50-60 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi câteva săptamâni în plus.
Populaţia globală a speciei este relativ mică, aproximativ 20.000 de perechi. În Europa 13.000-16.000 perechi, din care în România 2.500-2.800 perechi. În ROSPA0082 cuibăresc apoximativ 40-55 de perechi.
Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit prin reducerea păşunilor, intensificarea agriculturii, otrăvirea şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru această specie. Parcurile de turbinele eoliene apărute mai recent cauzează moartea sutelor de exeplare din această specie.

Foto: Szabó József

Pescăraşul albastru (Alcedo atthis), ordinul(Coraciiformes), familia (Alcedinidae), cunoscut şi ca Ivan Pescarul, este o specie caracteristic zonelor umede reprezentate de râuri, canale, lacuri cu apă dulce şi zonelor de coastă cu apă salmastră. Lungimea corpului este de 16-19 cm şi are o greutate de 34-46 g. Anvergura aripilor este de circa 24-28 cm. Adulţii au înfăţişare similară cu o singură excepţie, femela având o pată roşie la baza mandibulei. Penajul de pe spate apare albastru sau verde strălucitor în funcţie de direcţia razelor de lumină, fiind o apariţie ce impresionează. Pe piept şi pe abdomen este portocaliu-roşiatic. Se hrăneşte cu peşte şi nevertebrate. Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 21 de ani, însă doar un sfert dintre adulţi trăiesc mai mult de un sezon.
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Apare acolo unde apa este curată şi asigură o vizibilitate bună asupra peştilor, fiind o specie indicatoare a calităţii apei. Vânează stând pe ramurile tufişurilor sau copacilor ce atârnă deasupra apei şi plonjează prinzându-şi prada sau zboară la distanţă mică deasupra apei. Este monogamă şi teritorială, necesitând un aport de hrană zilnic echivalent cu 60% din greutatea sa, ceea ce implică controlul unui teritoriu de 1-3,5 km de-a lungul cursului apei. Ritualul nupţial este iniţiat de mascul, care urmăreşte femela căreia îi oferă hrană. Cuibăreşte în malul râurilor, unde perechea excavează un tunel lung de 60-90 cm ce se termină cu o cameră rotundă. Iernează în Africa, la sud de Sahara. Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii martie. Femela depune în mod obişnuit 6-7 ouă în lunile aprilie şi mai. Incubaţia durează în jur de 21-27 de zile.
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 79.000-160.000 de perechi, din care în România trăiesc aproximativ 12.000-15.000 de perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 7-10 de perechi.
Degradarea habitatelor şi amenajarea malurilor râurilor duc la pierderea locurilor de cuibărit. Iernile severe, când apele râurilor îngheţă, determină mortalităţi mari la această specie deoarece nu se poate hrăni. Inundaţiile care apar primăvara pot distruge cuiburile sau reduc posibilitatea de hrănire a puilor. Amenajarea de pereţi verticali de pământ pe malurile râurilor contribuie la creşterea teritoriilor favorabile pentru cuibărit, benefic şi altor specii de păsări ca lăstunul de mal, prigorii.

Foto: Szabó József

În cursul lunilor februarie și martie continuăm monitorizarea populației de huhurez mare (Strix uralensis) în situl Natura 2000 Munții Bodoc-Baraolt. De multe ori nu apare nici un exemplar în punctul de monitorizare, dar se aud vocile mai multor păsări care își semnalizează astfel prezența ca răspuns la play-back-ul vocii teritoriale a speciei. De multe ori ne-ar ajuta luna plină în observarea acestor păsări magnifice, dar ele nu își fac apariția. Să fim atenți că își apără cuibul, putând ataca orice intră în zona ei.

Pozele au fost realizate în același loc în jurul orei 21, primul cu blitz, celălalt la lumina lunii.

Egreta mare (Egretta alba) aparține ordinului Ciconiiformes, familia Ardeidae.
La fel ca majoritatea stârcilor, formează colonii de cuibărit, construind de obicei cuiburi în stuf, dar se poate așeza și pe copaci. Depun câte 3-4 ouă albastru-verzui, pe care cei doi părinți stau pe rând timp de 24-26 de zile. Puii părăsesc cuibul după 34-35 de zile.
Dieta sa constă din pești, amfibieni, insecte acvatice, mamifere mici, iar metoda sa, ca și la alți stârci, se bazează pe așteptarea nemișcată și lovirea rapidă.
Interesant este că Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor din Marea Britanie a fost înființată în 1889 pentru a stopa eradicarea egretelor (mai precis, comerțul cu pene ornamentale).
Deși nu cuibărește în situl Munții Bodoc-Baraolt, pot fi adesea observate exemplare care se hrănesc aici.

Barza neagră (Ciconia nigra), ordinul(Ciconiiformes), familia (Ciconiidae),  cunoscută şi sub denumirile de cocostârc negru şi barză ţigănească, este o specie caracteristică pădurilor de câmpie şi de pe dealuri ce au în apropiere zone umede. Ca dimensiuni este cu puţin mai mică decât barza albă. Lungimea corpului este de 90-105 cm şi are o greutate medie de 2,5-3 kg. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-145 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi ating acest stadiu numai în al patrulea an de viaţă. Se hrăneşte cu peşti de talie mică, mamifere mici, pui de pasăre, ouă, broaşte, moluşte, lipitori, râme, şopârle, şerpi, insecte.
Este o specie răspândită pe tot teritoriul european cu populaţii mai mari în zona centrală şi estică a Europei. 
Retrase şi sfioase, cuibăresc în păduri, în cuiburi pe care le folosesc mai mulţi ani şi pe care le repară şi consolidează în fiecare an. După ce depune ouăle este alungată foarte greu de la cuib. Spre deosebire de stârci şi asemeni berzei albe este aproape mută şi se manifestă prin „clămpănitul ciocului” dar mai rar, mai scurt şi fără mişcările de gât caracteristice berzei albe. Cea mai mare parte a populaţiei europene traversează Bosforul, planând în special deasupra uscatului. Iernează pe continentul african.
Soseşte în a doua jumătate a lunii martie din cartierele de iernare şi, comparativ cu barza albă, soseşte primăvara mai târziu şi pleacă toamna mai târziu . Cuibul este amplasat în treimea superioară a arborilor bătrâni. Cuibul e o construcţie mare (poate depăşi un metru în diametru şi chiar în înălţime), caracteristică berzelor, alcătuit din crengi fixate cu pământ. În interior este căptuşit cu muşchi, resturi vegetale sau balegă uscată. Femela depune 3-5 ouă, după 30-35 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi până la 70 de zile când devin independenţi.
Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă între 7.800-12.000 de perechi. Populaţia estimată în România este de 160-250 de perechi. În ROSPA0082 cuibăresc apoximativ 10-22 de perechi.
Distrugerea cuiburilor prin defrişarea pădurilor, reducerea zonelor umede şi întinderea din ce în ce mai mare a liniilor electrice reprezintă principalele ameninţări ce afectează specia.

Foto: Szabó József

În 1971 pe această dată a fost semnat în Iran Convenția de la Ramsar, un acord privind conservarea zonelor umede de importanță internațională, în special locațiile utilizate de păsările de baltă. A intrat în vigoare în 1975. România a aderat în 1991, iar de atunci 19 teritorii au intrat sub umbrela convenției. Cea mai apropiată de noi este Complexul Piscicol Dumbrăvița din județul Brașov. Aria protejată de 415 hectare este și sit Natura 2000.

Berze negre (Ciconia nigra) pe una din lacurile
Mai multe despre sit: https://www.deltadincarpati.ro/ro/

Cu ocazia monitorizării speciei castor (Castor fiber) pe teritoriul sitului ROSCI0056 Dealul Ciocaș-Dealul Vițelului am reușit să capturăm pe imagini două exemplare ale acestei specii care se hrăneau pe marginea apei. Starea de conservare a speciei este bună pe teritoriul sitului.

Ciocârlia de pădure (Lullula arborea), ordinul (Passeriformes), familia (Alaudidae). Este o specie caracteristică zonelor deschise din pădurile de foioase sau conifere, cu vegetaţie ierboasă abundentă. Este mai mică şi mai zveltă decât ciocârlia de câmp. Lungimea corpului este de 13,5-15 cm, anvergura aripilor este cuprinsă între 27-30 cm, iar greutatea de 23-35 g. Penajul este maroniu şi se distinge de celelalte ciocârlii prin benzile albe de deasupra ochilor ce se unesc pe creştet. Penajul este similar la ambele sexe. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe.
Este o specie răspândită pe tot continentul european. Are un zbor ondulatoriu. Cântă dimineaţa devreme şi seara, cântă atât în zbor cât şi aşezată pe un suport sau chiar pe sol. Este monogamă. Cuibul este construit de către femelă pe sol, într-o zonă protejată de iarbă mai înaltă sau tufişuri. Iernează în Orientul Mijlociu.
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă, incubaţia durează în jur de 14-15 zile. Depune două sau trei ponte pe sezon.
Populaţia europeană este relativ mare 1.300.000-3.300.000 perechi, din care în România cuibăresc aporoximativ 65.000-87.000 perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 400-600 de perechi.
Folosirea insecticidelor are un impact puternic asupra populaţiei. Păstrarea pădurilor deschise cu vegetaţie ierboasă înaltă, care să asigure condiţii de cuibărit şi hrănire, este prioritară.

Foto: Szabó József

Raţă roşie (Aythya nyroca), ordinul (Anseriformes), familia (Anatidae). Este o specie de rață de talie medie. Lungimea corpului este de 38-42 cm şi are o greutate medie de 450-730 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 63-67 cm.
Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în regiunea Palearctică, din Europa centrală, până în Asia centrală, la latitudini temperate și în zona mediteraneană. Peste iarnă, numărul de exemplare este mult mai redus, mare parte din indivizi iernând în zonele sudice ale Europei și Asiei sau în Africa.
În România este prezentă în toate zonele umede mari în perioada de cuibărit, ocupând habitate acvatice întinse din zonele joase, bogate în vegetație palustră și cu maluri mâloase, fiind mai abundentă în Delta Dunării și în zonele umede din lunca râurilor mariRața roșie este omnivoră, însă mare parte din dietă constă în specii vegetale (macroalge, muguri și frunze ale speciilor de plante acvatice etc.); nevertebratele acvatice constituie o bună parte din dietă în special în perioada de cuibărit (moluște, crustacee și insecte acvatice).
Femela depune de obicei 8-12 ouă, pe care le clocește singură. Incubarea durează 25-28 de zile. Puii devin zburători la 55-60 de zile. Păsările cuibăresc izolat, uneori și în grupuri laxe, amplasând cuiburile la câțiva metri distanță. Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei, direct pe sol, ascunse în vegetație sau uneori în cavități sau sub rădăcini.
Populaţia europeană este aproximativ 12.000-18.000 de perechi, din care în România trăiesc aporoximativ 5.500-6.500 de perechi. În ROSPA0082 se pot observa anual 5-20 exemplare în perioada de migraţie.
Pincipalele ameninţări: dispariţia habitatelor specifice speciei, arderea miriştei, braconajul.

Foto: Szabó József

Societatea Maghiară de Ornitologie a declarat ciocănitoarea verde sau ghionoaiea verde (Picus viridis) pasărea anului 2022 în urma unui vot pe internet. Deși nu este una dintre speciile cheie ale sitului Munții Bodoc-Baraolt, acordăm atenție prezenței sale și aici. Este de mărimea gaiței cu o lungime de 30-36 de centimetri, o anvergură a aripilor de 41-50 cm, iar aria de răspândire principală este zona pădurii de foioase din Europa, inclusiv parcurile cu copaci bătrâni și livezile. Își face singur scorbura, depune de obicei 5-7 ouă și rămâne aproape de această zonă și pe timpul iernii. Copacii bătrâni din păduri și de pe pășuni sunt deosebit de importanți pentru el. Pe lângă hrana clasică a ciocănitoarelor, dieta sa constă în mare parte din furnici, pe care le colectează de pe sol.

Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor), ordinul (Passeriformes), familia (Laniidaee). Este o specie de sfrâncioc de talie medie. Dimorfismul sexual este redus. Ambele sexe au coloritul relativ similar: capul și spatele gri, obrajii albi, coada neagră; pieptul are o nuanță deschisă de roz; banda neagră din zona ochilor, caracteristică sfrânciocilor este lată și se continuă și pe frunte; aripile sunt negre, cu o pată albă în zona centrală. Lungimea corpului este de 19-21 cm şi are o greutate medie de 41-61 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 32-35 cm. În România, are o răspândire largă în toată țara.
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei începând cu sfârșitul lunii aprilie / începutul lunii mai și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii august. Specia iernează în sudul continentului African. Cuibărește în habitate deschise, de pajiști sau mozaicuri agricole, cu arbori; uneori cuibărește și în livezi. Preferă pentru cuibărit habitate de pajiște sau pășune cu arbori. Cuibărește frecvent în arborii de pe marginea șoselelor. Specie aproape exclusiv insectivoră, consumă insecte de talie mare, ocazional consumă păianjeni sau alte nevertebrate. Foarte rar consumă și micromamifere sau păsări de talie mică.
Depune de obicei 5-7 ouă, incubarea durează 14-16 zile. Puii devin zburători la 14-19 zile.
Populaţia europeană este relativ mare 620.000-1.500.000 perechi, din care în România cuibăresc aporoximativ 364.000-857.000 perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 40-70 de perechi.
Specia cuibărește semi-colonial și are nevoie de o succesiune de arbori pentru amplasarea cuiburilor. Astfel că tăierea arborilor de pe marginile drumurilor și din pajiști/pășuni reprezintă o amenințare majoră. Un alt factor negativ semnificativ este intensificarea agriculturii cu utilizarea pe scară largă a pesticidelor.

Foto: Szabó József

Buha (Bubo bubo), ordinul (Strigiformes), familia(Strigidae) este o specie caracteristică zonelor împădurite în care stâncăriile sunt asociate cu pâlcuri de pădure (în special conifere). Este cea mai mare dintre bufniţe (răpitoare de noapte). Lungimea corpului este de 60-75 cm şi are o greutate de 1,5-4,5 kg. Anvergura aripilor este de circa 160-188 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Este o pasăre impresionantă cu aripi largi, moţuri deasupra urechilor, ochi mari, roşii-portocalii. Penajul este galben-maroniu, iar pe gât este vizibilă o pată albă. Se hrăneşte cu mamifere, cu dimensiuni până la cea a unui iepure adult, păsări cu dimensiuni până la cea a stârcilor şi şorecarilor, broaşte, şerpi, peşti şi insecte. Atacă prin surprindere şi mamifere mai mari cum sunt vulpile sau puii de căprioară.
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este activă noaptea sau în crepuscul. Nu are prădători naturali. Zborul este oarecum asemănător cu al şorecarului. Deşi este un comportament neobişnuit pentru bufniţe, uneori planează în zbor. Este monogamă, uneori pe viaţă, şi teritorială. Atinge maturitatea sexuală după un an, dar cuibăreşte de obicei prima dată la 2-3 ani. În perioada ritualului nupţial, perechea scoate sunete specifice repetate la un interval de opt secunde, care se aud de la o distanţă de circa 5 km. Masculul oferă femelei câteva opţiuni pentru cuibărit, dintre care femela alege una, care poate fi apoi folosită pe o perioadă de mai mulţi ani. Cuibăreşte în cavitatea unei stânci, foloseşte cuibul altor specii (berze sau alte răpitoare mari) sau chiar o gaură într-un copac, iar uneori îşi face cuibul pe sol. Este sedentară.
Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă, incubaţia durează în jur de 34-36 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. După eclozare, în primele 2-3 săptămâni, femela rămâne cu puii şi fărămiţează hrana adusă de mascul înainte de a-i hrăni. După ieşirea din ou, puii sunt acoperiţi cu un puf des, alb murdar. Puii devin zburători la 50-60 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi până în septembrie-noiembrie, când părăsesc teritoriul acestora. Longevitatea cunoscută este de 29 de ani în sălbăticie şi 68 de ani în captivitate.
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 19.000-38.000 de perechi, din care în România trăiesc aproximativ 750-1.000 perechi. În ROSPA0082 cuibăresc apoximativ 1-5 de perechi.

Foto: Daróczi Szilárd

Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ordinul (Piciformes), familia (Picidae)
Este o specie de ciocănitoare de talie foarte mare. Lungimea corpului este de 45-57 cm și are o greutate medie de 250-370 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 64-73 cm.
Ciocănitoarea neagră este preponderent insectivoră, furnicile reprezentând o parte semnificativă a dietei (adulți și larve). De asemenea consumă specii care sunt prezente sub scoarța arborilor și în lemn, pe care le colectează îndepărtând scoarța și excavând găuri masive. Ocazional consumă și melci sau vegetale (în special fructe).
Înălţimea cuibului variază între 4 şi 25 m. Intrarea este ovală, de 8-11 cm diametru.
Femela depune de obicei 4-5 ouă, pe care le clocesc ambele sexe (masculul noaptea). Incubarea durează 17-19 de zile. Puii devin zburători la 24-28 de zile. Păsările cuibăresc izolat, teritoriul unei perechi poate varia în funcție de calitatea habitatului (în special disponibilitatea de hrană).
În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 80-100 de perechi. Neadaptarea managementului forestier la nevoile speciei constituie un risc major. Extragerea sistematică a arborilor maturi și a lemnului mort (sursă de hrană) influențează negativ densitatea speciei.

Foto: Bedő Sándor

Informații și recomandări din partea Serviciului Județean Salvamont Covasna
Ținând cont de evoluția vremii în următoarele zile, facem următoarele recomandări turiștilor:
- să țină cont de atenționările de vreme rea și să nu se hazardeze pe traseele montane care urmăresc crestele montane, pentru că din cauza vizibilității scăzute orientarea poate fi dificilă, iar marcajele turistice pot fi acoperite de zăpadă.
- să fie echipați corespunzător traseelor abordate pe timp de iarnă în vederea prevenirii problemelor specifice generate de temperaturile scăzute (hipotermie, degerături etc).
- să țină cont de faptul că zilele sunt mai scurte și să aibă asupra lor sursă de lumină (lanternă frontală).
- să ia în considerare că timpul de parcurgere a unui traseu în condiții de iarnă se poate dubla față de timpii afișați pe indicatoare.
- pentru turiștii care nu au încă suficientă experiență în drumeții pe trasee montane, le recomandăm să parcurgă doar traseele ușoare.
- pentru cei care se aventurează în afara stațiunilor turistice, le recomandăm să aleagă trasee pe măsura pregătirii, utilizând echipament corespunzător, să se informeze în prealabil în privința traseelor și condițiilor de parcurgere în regim de iarnă a acestora.
- să se asigure că telefoanele mobile sunt încărcate și au baterii (akku-bank) de rezervă.
- pentru accesul auto în zona montană este recomandat ca autovehiculele să fie echipate cu anvelope de iarnă și lanțuri antiderapante.
- să nu uitați acasă îmbrăcămintea călduroasă, hrana și ceaiul cald în termos.
112 - Apel unic de urgență sau 0-Salvamont (0725 826668 ) – Dispecerat Național Salvamont.

În zonele bogate în ape minerale (borviz) ale Carpaților Orientali, prezența mlaștinilor cu apă minerală este relativ mare. Flora lor este aceeași ca și a altor zone umede, dar apa minerală conferă zonei o culoare aparte, și dacă limonitul se poate depune, se pot forma depozite de fier de dimensiuni mai mici, cum ar fi Dealul Fierului de lângă Miercurea Ciuc. În județul Harghita mlaștinile Borsáros și Șumuleu sunt cele mai cunoscute, iar în județul Covasna Buffogó din Bálványos, mlaștina Băile Ozunca și turbăria Pokolvölgy (valea Iadului) din Turia. Faptul că zona mlaștinii de lângă Malnaș Băi, aflat pe teritoriul sitului Natura2000 din Munții Bodoc-Baraolt și în trecutul geologic a fost bogat în ape minerale este dovedit și de stratul cu conținut de fier din aflorimentul aflat în apropiere.

Este foarte răspândit în Europa şi Asia, fiind prezent pe întreg teritoriul țării. Cuibărește în zone forestiere, în zone în care există suficiente spații deschise în imediata apropiere (pajiști, pășuni, terenuri agricole), pe care le folosește pentru hrănire.
Este o pasăre răpitoare de talie medie spre mare. Dimensiunea femelelor este ușor mai mare. Lungimea corpului este de 50 - 57 de cm. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110 - 130 de cm. Sexele au coloritul general similar, dorsal fiind maroniu relativ uniform (cu pete albicioase la formele deschise). Ventral, coloritul variază foarte mult, de la exemplare cu colorit maroniu închis complet, până la exemplare foarte deschise (albe).
Perechile cuibăresc izolat. Își construiește cuibul în interiorul suprafețelor forestiere, însă la distanță mică de lizieră. Cuibul este masiv, amplasat la înălțime în bifurcația crengilor, construit din crengi și resturi vegetale.
Perioada de reproducere începe în Europa de obicei în martie - aprilie. Depunerea ouălor are loc începând cu sfârșitul lunii martie, femela depunând 2-4 ouă, pe care le clocesc mai ales femelele, timp de 33-38 de zile. Puii părăsesc cuibul după 50 - 60 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Își construiește cuibul în interiorul suprafețelor forestiere, însă la distanță mică de lizieră. Cuibul este masiv, amplasat la înălțime în bifurcația crengilor, construit din crengi și resturi vegetale. O pereche poate avea mai multe cuiburi, pe care le utilizează alternativ.
Principalele amenințări sunt reprezentate de distrugerea locurilor de amplasare a cuiburilor și deranjul în perioada sensibilă de cuibărit. Intervențiile forestiere vizează cel mai frecvent arborii maturi de dimensiuni mari - cei folosiți frecvent pentru amplasarea cuibului. Extragerea sistematică a acestora (adesea cu cuiburi deja construite) au un efect negativ sever asupra populației. De asemenea, intervențiile silvice în perioada sensibilă de cuibărit din apropierea zonei cuibului au ca efect părăsirea acestuia. Suplimentar, intensificarea agriculturii - în special prin creșterea monoculturilor și folosirea pesticidelor pentru distrugerea rozătoarelor pot duce la reducerea populației pe termen lung.

Bogăția județului Covasna în ape minerale și mofete, din punct de vedere geologic este consecința vulcanismului intermediar al bazinului Carpatic, ce s-a manifestat îndealungul arcului Carpatic. Cheia înțelegerii asetor procese constă în cunoașterea fenomenelor tectonice și magmatice în profunzime.
Magma vulcanismului intermediar al bazinului Carpatic s-a format în urma subducției plăciilor tectonice, împreună cu sedimentele cu conținut ridicat de apă, ce a avut efect scăderea punctului de topire, ducând la topirea unei fracțiuni și din scoarță. Magma de tip bazaltică ajunge la suprafață prin mai multe trepte. Procesele de diferențiere în camerele magmatice au dat naștere la magme mai acide, mai bogate în SiO₂. Rocile magmatice caracteristice zonei noastre ca: andezitul, dacitul, riolitul, bazalt-andezitul, tuful riolitic, bazaltul sunt produsul vulcanismului de acest tip. Aparatele vulcanice de tip stratovulcani, domuri de lavă şi activitatea alternate de tip exploziv și efuziv sunt caracteristice vulcanismului intermediar.
Prin datarea cronografică a tufului riolitic mediu și superior se afirmă că vulcanismul intermediar al bazinului Carpatic are formațiunile cele mai vârstnice în partea vestică a bazinului, cu o vârstă cuprinsă între 18-23 milioane de ani. Este evident o evoluție în timp de la West spre Est. Cele mai tinere formațiuni vulcanice se găsesc în Carpații
Orientali, datorită unghiului dintre plăcile tectonice (efectul foarfecă). Aici avem vârste cuprinse între 32-40 mii ani. Din punct de vedere geologic chiar recente.
Aparatul vulcanic cel mai tânăr se află în imediata vecinătate a munțiilor Bodoc, în masivul Ciomatu - Puturosu. Aici în urma activitățiilor postvulcanice este emanat în aer anual cel puțin 8.700 tone de dioxid de carbon (CO₂), și o cantitate semnificativă de hidrogen sulfurat (H₂S), la care se referă şi numele masivului muntos.
Soluțiile apoase bogate în minerale dizolvate și gaze care se ridică la suprafață din camerele magmatice, în drumul lor de ascensiune se întâlnesc cu pânza freatică. Sub presiune mineralele și gazele se dizolvă în aceste ape subterane. Ieșind la suprafață apar izvoarele de apă minerală. Dioxidul de carbon (CO₂) dizolvând în apă formează acid carbonic (H₂CO₃), ce dă gustul specific acid, acru a apelor minerale. Mineralele dizolvate în apă au tendința de a se precipita la aer. Culoarea specifică ruginie în imediata vecinătate a izvoarelor minerale se formează prin precipitarea mineralelor feroase.

Dintre comunitățile din mediul nostru acordăm poate cea mai mică atenție solului, deși acesta este cel mai important pentru hrana noastră. Un sistem complex în care viața se întâlnește cu rocile, aerul, apa și lumina soarelui, iar amestecul acestora determină tipul de sol care la rândul ei definește comunitățile vii care se dezvoltă pe el. Grosimea și conținutul de materie organică variază. Stratul de sol al pajiștilor este cel mai gros și, interesant, cantitatea de materie organică care se acumulează aici rivalizează cu masa unei păduri. Dar acest lucru se pierde rapid în cazul deshidratării, care poate fi cauzată de drenaj artificial, șanțuri. Acest proces nu este la fel de spectaculos precum dispariția pădurilor, dar impactul său poate fi mai mare, deoarece este imposibil să se refacă conținutul de materie organică al unui sol care are o grosime de câțiva metri, iar procesul natural poate dura până la un milion de ani. 5 decembrie este Ziua Mondială a Solului. Protejați solurile!

Este în curs de desfășurare monitorizarea populației de huhurez mare (Strix uralensis) în situl Natura 2000 Munții Bodoc-Baraolt. Pe baza datelor culese din punctele de monitorizare vizitate până acum, populația este stabilă. Conform metodologiei, la punctele prestabilite se folosește play-back-ul vocii teritoriale a speciei, astfel se stimulează la răspuns sau chiar apariție exemplarele din zona punctului. Deși nu este unul dintre speciile prioritare ale sitului, se obțin date valoroase și despre populația de huhurez de pădure (Strix aluco).

Ca măsură de adaptare şi de supravieţuire a perioadei cu îngheţuri în timp de iarnă, toamna cad frunzele copaciilor. Copacii își dau seama prin temperaturile scăzute ale nopţiilor şi prin scurtarea perioadelor luminoase zilnice, că anotimpul rece va veni și iau măsuri în această privință: stochează hrană. Frunzele mor și cad datorită faptului că ele nu mai au suficientă apă și lumină pentru a realiza procesul de fotosinteză. Odată cu venirea toamnei, ziua scade iar noaptea crește. Acesta este momentul în care copacii înțeleg că anotimpul rece va veni și iau măsuri în această privință. Pentru a putea trece cu bine peste iarnă, copacii au nevoie de apa și nutrienții care de obicei ajung la frunze. Așa că pun o barieră între ramuri și tulpina frunzelor, numită pețiol. Motivul pentru care cad frunzele este lipsa acestor elemente esențiale care le hrăneau. Frunzele conțin clorofilă, un pigment necesar pentru realizarea fotosintezei. Acest pigment este cel care le dă frunzelor culoarea verde. Tot el se ocupă și cu transformarea luminii pe care frunzele o primesc, în oxigen și compuși organici (glucide, lipide, proteine).Toamna este anotimpul care ne oferă peisaje minunate datorită multitudinii de culori. Acestea sunt vizibile datorită barierei despre care vorbeam mai sus. Din momentul în care frunza nu mai primește hrană, clorofila din ea moare. Astfel, ies la iveală celelalte culori, cum ar fi galben, portocaliu sau roșu. Acestea sunt prezente de la început în compoziția frunzei însă pot fi observate abia atunci când clorofila își pierde puterile.

Iarna nu toate speciile de păsări migrează spre sud, mai multe specii rămân în regiunea noastră. Totodată numărul păsărilor care iernează la noi crește cu cei care vin aici din nord pentru această perioadă. Este important de subliniat că aceste păsări nu au nevoie să fie hrănite pentru a trece prin iarnă. Îi putem hrăni, dar nu pentru că au nevoie de acesta pentru a supraviețui, ci pentru a-i observa, a studia, a ne bucura de prezența lor.
Pentru a nu dăuna prin activitatea noastră, ci a ușura într-adevăr soarta prietenilor noștri cântători, acordați atenție următoarelor:
- Să le oferim doar hrană adecvată: semințe oleaginoase naturale, slănină, alte grăsimi animale, mere, fructe de pădure. În livada noastră să lăsăm întotdeauna niște fructe pe copac și pentru păsări.
- NU le hrăniți cu: semințe sărate sau prăjite, pâine sau alte produse de patiserie, chipsuri, mâncare gătită etc.!
- NU hrăniți păsările de apă!
- Odată ce am început hrănirea, continuăm până la sfârșitul perioadei de frig, deoarece păsărilor obișnuite cu ea le este greu să găsească o nouă sursă de hrană.
- Evitați să aveți mai multe păsări în hrănitor în același timp să preveniți răspândirea infecțiilor.
- Furnizați și apă potabilă de bună calitate, înlocuiți dacă este înghețată.
- Unele specii de păsări, adică sturzi, măcăleandru etc își procură hrana pe pământ, lor să lăsăm semințele aici.
Vă dorim o experiență plăcută!

Photo by Lidia Stawinska on Unsplash

Florile celor două plante amintiți în titlu sunt foarte asemănătoare și sunt vestitorii toamnei în pădure și pe câmp. Ambele plante înfloresc toamna și apoi dau roade primăvara și atunci ies și frunzele lor. Șofranul de Banat este o plantă a pădurilor, brândușa de toamnă se poate găsi doar pe pajiști. Este specială această strategie de înflorire târzie, care se odihnește iarna și aduce fructele și frunzele doar primăvara, dar este interesant și faptul că niciuna dintre specii nu are frunze la înflorire. Poate că termenul „filius ante patrem” (băiatul înaintea tatălui) se poate referi la acest fenomen botanic ciudat.

În cursul verii au fost realizate de către Serviciul Public Salvamont Județean Covasna două refugii montane noi pentru a facilita siguranța drumeților în județul Covasna. Vă reamintim că astfel pe raza județului Covasna sunt 6 refugii montane.
Refugiul montan Dealul Crucii se găsește în Munții Baraolt, pe teritoriul administrativ al orașului Baraolt.
Locația: 46.034565N, 25.630057E, 817m altitudine, Dealul Crucii, sat Micloșoara, Munții Baraolt
Trasee turistice din zonă:
- Malnaș Băi (Stația CFR) – Aita Seacă – Dealul Crucii– Căpeni; marcaj triunghi roșu; timp de parcurs 7-8 h; dificultate medie
- Aita Medie – Dealul Crucii– Biborțeni; marcaj cruce roșie; timp de parcurs 5-6 h; dificultate medie
- Micloșoara - Dealul Crucii – Baraolt; marcaj cruce albastră; timp de parcurs 5-6 h; dificultate medie
Refugiul montan Oituz este situat în Munții Brețcului.
Locația: 46.053329N, 26.36314E, 908m altitudine, în apropierea pasului Oituz, pe Culmea Ciorii, comuna Brețcu, Munții Brețcului.
Traseu turistic în zonă:
- Creasta Munții Brețcului spre vf. Lăcăuți; marcaj bandă roșie; timp de parcurs 6-7 h; dificultate medie.
Datele de localizare a celorlalte refugii montane:
1. Refugiul montan Bodoc; 45.986533N, 25.896771E; altitudine 1044 m, Munţii Bodoc
2. Refugiul montan Lăcăuţi; 45.824623N, 26.371312E; altitudine 1698 m; Munţii Vrancei
3. Refugiul montan Trei Hotare; 45.987886N, 25.724352E; altitudine, 944 m, Munţii Baraolt
4. Refugiul montan Ţeţelea; 46.132927N, 25.975061E; altitudine 1132 m; Munţii Turiei

Angajaţii Centrului Judeţean pentru Protecţia Naturii şi Salvamont au curăţat şi au renovat două izvoare în zona Şugaş Băi. Totodată au început lucrările de realizare a traseului tematic Şugaş Băi. Au fost montate bănci, mese şi o parte din panourile informative.

Echipa Salvamontului Public Județean Covasna doreşte la mulți ani tuturor copiilor cu ocazia Zilei lor. Vă aşteptăm cu drag în parcul Elisabeta în ciuda vremii capricioase.

În cadrul activității de monitorizare al amfibienilor din situl Dealul Ciocaș – Dealul Vițelului în cursul lunii aprilie a fost urmărit prezența speciei izvorașul cu burta galbenă (Bombina variegata). Se poate considera că statutul speciei este una stabilă, există locuri de reproducere.

Numărul exemplarelor de amfibieni și păsări loviți pe șosele este mare în fiecare primăvară. Primii efectuează deplasarea anuală de la locurile de iernare spre cele de reproducere situat în zone cu apă curgătoare sau lacuri. Păsările sunt atrase lângă drumuri de cadavre, resturile de mâncare aruncate din mașini sau de către rozătoarele care la rândul lor sunt atrase aici de cerealele căzute din autocamioane. Cu o viteză mai mică putem evita lovirea amfibienilor sau păsările prădătoare care își apără prada până în ultima clipă.

În data de 11.03.2021 Serviciului Public Salvamont Covasna a susținut o prezentare la Casa de Cultură Vigadó din Tg. Secuiesc despre salvamont, drumeție, echipamentul necesar în cadrul acestora cât și modul de pregătire a rucsacului în acest sens. La evenimentul de mare interes a fost adus la cunoștința participanților semnificația marcajelor turistice și modul de deplasare în siguranță pe poteci.

Vă invităm la film, vă invităm să descoperiți o parte din activitatea Salvamont Romania prin intermediul filmului realizat de către ATIC Pictures, Oblique Media Film și Digi Life.
Urmați linkul de mai jos şi vizionare plăcută !

Pentu pornirea  filmului > click pe imagine

Weekendul trecut Serviciul Public Salvamont Județean Covasna a fost nevoit să intervină la mai multe accidente pe domeniul schiabil de la Șugaș Băi.
La data de 16.01.2021 o persoană de sex feminin de 19 ani ca urmare a căzăturii a rezultat o accidentare gravă, entorsă a membrului inferior. După acordarea primului ajutor a fost predată echipajului de urgență SMURD
Duminică în timp ce cobora pe pârtie s-a accidentat o persoană de sex feminin de 26 de ani. Din căzătură a rezultat o luxație a umărului drept. Ca urmare s-a acordat primul ajutor și membrul vătămat a fost imobilizat de personalul salvamont.
Vă rugăm să respectați codul de conduită pe pârtiile de schi!!!

Azi se deschide sezonul de schi din stațiunea Băile Șugaș. Serviciul Public Județean Salvamont Covasna este prezent pe pârtie și gata să intervină în caz de accidente pe tot parcursul sezonului. Vă rugăm să respectați măsurile de siguranță pentru evitarea evenimentelor nedorite. Vă așteptăm cu drag.

Foto: rekreativ.club

CODUL DE CONDUITĂ PE PÂRTIILE DE SCHI
1. Să schieze în așa fel încât să nu pună în pericol viața altui schior sau să îi cauzeze acestuia un prejudiciu;
2. Să își adapteze viteza și maniera proprie de a schia potrivit pregătirii tehnice, condiției fizice, stării zăpezii, gradului de dificultate al pârtiei, condițiilor atmosferice și densității traficului de pe pârtie;
3. Să își aleagă cu grijă traiectoria pe care urmează să coboare, în scopul protejării schiorilor aflați în aval;
4. Să depășească schiorul aflat în aval fie pe partea dreaptă, fie pe partea stângă, cu condiția că această depășire să fie suficient de largă pentru a evita o eventuală evoluție neașteptată a celui care urmează să fie depășit.
5. Să se asigure, printr-un examen atent al traficului din amonte și al celui din aval, că atât el, cât și alți schiori sunt în afara oricărui pericol cu ocazia traversării unei pârtii sau a reluării parcursului după o oprire temporară pe aceasta;
6. Să evite staționarea pe pârtie, mai ales pe porțiunile înguste ale acesteia ori pe cele lipsite de vizibilitate. În cazul căderii, să elibereze pârtia în cel mai scurt timp posibil;
7. Să utilizeze numai marginea pârtiei, în cazul în care este obligat să urce sau să coboare pe jos;
8. Să respecte indicatoarele de semnalizare și balizele de marcare instalate pe pârtiile și traseele de schi pentru agrement;
9. Să anunțe postul de salvamont / prim ajutor în cazul accidentării unui schior și să acorde sprijin la transportarea acestuia;
10. Să își decline identitatea în fața organelor abilitate, în cazul în care a fost martorul unui accident sau a provocat el însuși accidentul.

Pe parcursul acestei săptămâni, echipa Salvamontului Public Judeţean Covasna au participat la activitatea de donare de sânge la Centrul de Transfuzie Sanguină Sfântu Gheorghe. În data de 23. 12. 2020, salvamontişti au răspuns „prezent” acestei activități. Conştienţi de importanţa pe care o are o astfel de iniţiativă, salvamontiştii covăsneni doresc să-şi aducă aportul la completarea rezervei locale de sânge, iar la această activitate participă în mod voluntar, încercând ca prin gestul lor umanitar să determine cât mai multe persoane, să ia atitudine şi să conştientizeze faptul că, prin sângele donat pot salva viaţa unor oameni aflați în suferinţă.

Echipa Serviciului Public Județean Salvamont Covasna a instalat pentru siguranța turiștilor un cablu de oțel de 50 m pe traseul turistic punct albastru (Grand Hotel Balvanyos – Groata Sulfuroasă – Tinovul Buffogó) la o secțiune alunecoasă pe Muntele Puturosul. În același timp au fost reinstalate indicatoarele deteriorate de vreme.

Huhurezul mare (Strix uralensis). În cadrul monitorizării huhurezul mare vine la semnalele emise prin difuzor. Se uită, dacă este vreun competitor, dar nevăzând nimic suspect, pleacă.

(pentru pornirea filmului scurt  - click pe poză)

Huhurezul mare (Strix uralensis). Odată cu instalarea vremii de toamnă, a fost începută monitorizarea populației de huhurez mare din situl Munții Bodoc-Baraolt. În cele trei locații vizitate în prima am observat doar un vulpe, dar în celelalte doi la difuzarea vocii huhurezului au răspuns pozitiv trei exemplare, toate venind să vadă intrușii. Continuam activitatea în conformitate cu planul de monitorizare.

Echipa Serviciului Public Județean Salvamont Covasna a început amenajarea traseelor de escaladă la stânca “Ejtőkő”, în zona locaţiei Cheile Vârghișului. Lucrările sunt în curs de derulare.

În cursul lunii august echipa Serviciului Public Salvamont Covasna a finalizat montarea a încă două refugii montane în zona montană a județului pentru a oferi condiții de siguranță turiștilor în caz de nevoie (accidente, condiții meteo nefavorabile, etc). Primul refugiu este situat în Munții Baraolt, în zona numită Trei Hotare. Al doilea, sub vârful Țețelea din Munții Baraolt, în zona Băile Balvanyoș. Refugiile au o capacitate de câte 4-8 locuri și sunt destinate să ofere adăpost în cazuri extreme turiștilor care străbat zona.

Informații privind traseele montane din județul Covasna pot fi găsite pe site-ul instituției: www.natcov.ro  > Salvamont > Trasee turistice

Serviciul Salvamont Covasna, aflat în subordinea Consiliului Judeţean, a finalizat şi introdus în circuitul turistic încă două refugii montane, numărul total al acestora ajungând la patru.

„După vârful Bodoc şi vârful Lăcăuţi, în luna august a acestui an a fost finalizat refugiul montan pe creasta munţilor Baraolt. Situat pe teritoriul administrativ al comunei Valea Crişului, adăpostul din munţii Baraolt a fost amenajat pentru a susţine drumeţiile pe creastă. Traseul omologat are o lungime de 59 km, este de dificultate medie, iar refugiul este situat la 39 km de la punctul de plecare. Cel de-al patrulea refugiu montan finalizat este situat în zona Ciomat-Bálványos, aproape de vârful Ţeţele. În această zonă salvamontiştii au reînnoit 10 trasee montane, însă două rute au fost închise din cauza urşilor, fiind interzise drumeţiile pe traseele situate între Pensiunea “Határ” şi Lacul Sfânta Ana, respectiv între comuna Bixad şi Tinovul Mohoş”, a precizat şeful Serviciului Public Judeţean Salvamont Covasna, Leonid Moscviciov, potrivit unui comunicat de presă.

Căsuţele din lemn pot oferi adăpost pentru 4-8 persoane.

„Până în prezent au fost finalizate patru căsuţe din lemn, dar deja avem în vedere alte locaţii unde ar mai fi nevoie în acest sens. Susţinem drumeţiile montane, iar în ultima vreme a existat o cerere deosebit de mare pentru acest tip de drumeţii, deoarece oportunităţile de a călători sunt limitate. În acest sens, judeţul Covasna constituie un teren excelent pentru drumeţiile în familie, deoarece se pot face drumeţii pe trasee de dificultate uşoară sau medie în întregul judeţ, motiv pentru care încurajăm actualizarea traseelor, realizarea hărţilor şi înfiinţarea refugiilor montane”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamás Sándor, potrivit sursei citate.

Informaţii privind traseele montane din judeţul Covasna pot fi găsite pe site-ul www.natcov.ro.

9 September 2020 | by We Radio

Clathrus archeri - asemănător buretelui puturos, își răspândește sporii prin muștele și insectele atrase. Este originar din Tasmania, Noua Zeelanda și Australia, deci în zona noastră poate fi considerat specie invazivă. Probabil că a ajuns în Europa pe timpul primului război mondial. Exemplarele tinere numite oul vrăjitoarei sunt consumate în unele regiuni. Exemplarul din fotografie a fost găsit în Munții Harghita de Sud.

În data de 08. 08. 2020 Serviciul Public Județean Salvamont Covasna a asigurat asistență în cursul ciclismului de anduranţă „Everesting Challenge", desfășurat pe drumul spre Şugas Băi. Ciclismul de anduranță „Everesting Challenge" constă în urcatul și coborâtul unei porțiuni de drum înclinat, astfel încât să iasă diferența de nivel 8.848 m din diferențele de nivel cumulate.
Serviciul Public Județean Salvamont Covasna și prin această cale exprimă stima fată de inițiativa și efortul tânărul de 21 ani - Vajna János, totodată îi urează multă sănătate și perseverență.

Echipa Serviciului Public Județean Salvamont Covasna a finalalizat revopsirea traseelor turistice în Munţii Ciomat. Traseele se pot descărca în format .gpx şi .kmz de pe site-ul official al Centrului Judeţean pentru protercţia Naturii şi Salvamont accesând: https://www.natcov.ro/?page=159&newlang=romana

În data de 02. 07. 2020 la solicitarea Inspectoratului de Poliție Județean Covasna echipa Salvamont Covasna a participat la o acțiune de căutare pe raza comunei Ghelința. Persoana de 68 ani a fost văzut ultima dată de 12. 04. 2020.

Salvamont va crea 3 trasee de cățărare pentru turiști

click aici>>  sau pe fotografie pentru articol, sursă: REALITATEA DE COVASNA

În data de 24.06.2020 a avut loc o nouă acțiune de căutare și salvare reușită în Munții Baraolt în apropierea vârfului Görgő, de către Serviciul Public Salvamont Covasna.
După acordarea primului ajutor au fost evacuați cu success cei doi tineri, care au suferit un accident cu o mașină de teren.

Asociația minerală alcătuită din aragonit-realgar-pararealgar (aragonit – agregate aciforme, realgar – portocaliu, pararealgar – gălbui), și dawsonitul legat de activitatea mofetică sunt curiozitățile minerale ale văii Hankó din Covasna. Dawsonitul apare în zona unei falii sub forma unor incluziuni albe pământoase, formarea sa presupune existența unui mediu sărac în magneziu. Apa minerală bogată în arsen a fost îmbuteliată ca apă medicinală în perioada interbelică. Zona este arie naturală protejată.

Aragonit: CaCO₃; Realgar: As₄S₄; Pararealgar: As₄S₄; Dawsonit: NaAlCO₃(OH)₂

În primul rând, trebuie respectate toate regulile de siguranță specifice pentru activitățile montane la care trebuie să adăugăm toate riscurile legate de Covid19.
Virusul nu a dispărut și o să il ducem cu noi la munte.
Deși pare ideal să mergeți singur pe munte acesta este deja un risc foarte mare. Păstrați o distanță de siguranță între membrii grupului pe toată durata excursiei sau a activităților desfășurate.
După o perioadă relativ mare de inactivitate sportivă și antrenament redus, capacitățile de efort și concentrație sunt scăzute, dar, muntele nu s-a schimbat, pericolele sunt la fel, dar gradul factorului de risc este mai mare: mai puțin antrenament generează mai multe accidente.
Recomandarile noastre sunt :
Reporniți ușor, alegeți trasee cu grad de dificultate mai mic și cu cât de puține neconoscute .
Faceți o planificare cât mai bună a excursiei, comunicați intențiile Dumneavoastră și timpul estimat pentru excursie celor din familie, prietenilor sau Salvamont-ului.
Activați pe telefon aplicația Salvamont-Vodafone și să aveți la Dumneavoastră un acumulator de rezervă și tot echipamentul necesar pentru o excursie în siguranță.
Atenție la animalele sălbatice, în această primă perioadă nu sunt obișnuite cu prezența noastră pe munte și nu știm cum pot reacționa.
Recomandari covid19 :
Masurați-vă temperatura înainte de a pleca și, evident, sa nu plecați dacă prezentați chiar și foarte puțină febră, să aveți la voi mai multe măști, soluție igenizantă personală pe bază de alcool și o plasă pentru gunoi în care să puneți și măștile folosite.
În caz de eveniment montan procedurile sunt mult complexe, timpul de intervenție se prelungește, procedurile de lucru includ acum protocoale specifice Covid19 pentru siguranța salvatorului și a victimei, protocoale care complică manevrele de intervenție și transport .
Să ne reîntoarcem pe munte nu trebuie sa fie o problemă, dar, trebuie să fim cu mult mai atenți în toate etapele excursiei noastre!
Nu uitați, echipele Salvamont Romania, prietenii Dumneavoastră de pe cărările munților, singurele structuri care deţin personal pregătit profesional şi atestat pentru a interveni în soluţionarea accidentelor montane pot fi alertate prin sistemul unic de urgenţă 112, iar absolut orice informaţii despre zona montană se pot obţine prin intermediul Dispeceratului Naţional Salvamont (0372126668 sau 0SALVAMONT) sau de pe aplicaţia SALVAMONT pentru telefoanele mobile.

Serviciul Public Județean Salvamont Covasna continuă reabilitarea traseelor turistice.

Din nefericire nu toate acțiunile de salvare sunt de succes. Așa s-a întâmplat și în cazul căutării persoanei dispărute de la Comandău. După trei zile de căutări a fost găsit trupul neînsuflețit al bărbatului. Și pe această cale Serviciul Salvamont Public Județean Covasna atrage atenția celor care merg în natură să respecte regulile de acces în zone sălbatice, printre care și cel potrivit căruia să nu mergem singuri în pădure sau pe munți.

Serviciul Public Județean Salvamont Covasna participă la căutarea unei persoane în vârstă de 70 de ani din Comandău, cel care a dispărut din data de 24.04.2020. Azi acțiunea de căutare a început la orele 5 dimineața. Alături de cei 13 persoane din cadrul Serviciului Salvamont mai sunt prezenți echipe de la jandarmerie și localnici, însumând 40-45 de persoane. Acțiunea se va continua.

Salamandra (Salamandra salamandra) este una dintre speciile cele mai colorate de amfibieni cu care ne putem întâlni și prin situl Munții Bodoc-Baraolt. Este foarte important să nu le deranjăm atunci când se ivesc în calea noastră.

Barza neagră (Ciconia nigra). Au revenit la cuib berzele negre. S-au apucat de reparații la cuib și deja și de clocit.

   Vârstnicii sunt ajutați și de către salvamontiști. Serviciul Public Județean Salvamont Covasna se alătură inițiativei Serviciului de Voluntari din Județul Covasna potrivit căreia să fie achiziționate alimente și medicamente acelor persoane cu vârsta de peste 65 ani, care din cauza unei boli sau a precauției față de epidemia de coronavirus nu-și pot părăsi locuința.
   În vederea coordonării acestei activități, în caz de necesitate, vă rugăm să apelați la numărul de telefon 0742-125157 în zilele lucrătoare între orele 8-16.

Premieră pentru județul Covasna: Salvamont va crea 3 trasee de cățărare pentru turiști

29 January 2020 | by We Radio

Serviciul Public Salvamont Covasna va construi, până în vara acestui an, alte două refugii montane pentru turişti, iar în premieră pentru județul Covasna vor fi realizate 3 trasee de cățărare, cu diferite grade de dificultate, toate la Cheile Vârghișului.

Pentru mai multe informaţii apăsaţi butonul    Detalii>>

Maya, primul câine Salvamont din județul Covasna care va ajuta la găsirea persoanelor dispărute

Pentru mai multe informaţii apăsaţi butonul    Detalii>>

3 accidente miercuri pe pârtia de schi de la Șugaș Băi

9 January 2020 | by We Radio

Sursă: We Radio

Pentru mai multe informaţii apăsaţi butonul    Detalii>>

La solicitarea Serviciului Public Județean Salvamont Covasna, Asociația Salvatore din Sfântu Gheorghe a ținut un curs de prim ajutor tip suport vital bază (BLS – Basic Life Support) pentru salvatorii montani voluntari.
În cadrul primei părți ale cursului planificat pentru mai multe etape, au fost prezentate resuscitarea, tratarea fracturilor, entorselor, a cazurilor de accidentare a coloanei vertebrale și a celor de asfixiere, respectiv utilizarea unor instrumente tehnice.
Le mulțumim și pe această cale pentru colaborare.

Împreună pentru siguranța dumneavoastră

Am fost invitați de către Liceul Székely Mikó Kollégium să prezentăm elevilor din clasele a VIII.-a ariile naturale protejate aflate în administrarea Consiliului Județean Covasna și a vorbi despre protecția naturii în general. Prima întâlnire a avut loc în data de 22.11.2019 cu elevi din două clase. Tema principală a fost situl Natura 2000 Munții Bodoc-Baraolt și păsările din sit, dar s-a pus un accent deosebit asupra informării elevilor despre importanța evaluării acțiunilor umane înainte ca acestea să fie făcute, deoarece înlăturarea efectelor negative poate costa mult, iar de multe ori nici nu mai este posibilă readucerea naturii la starea inițială. Laboratorul de biologie al liceului, cu animalele împăiate acum un secol este un bun loc de a le arăta și specii dispărute deja din fauna județului.

1. Fluturele cu irizații (Apatura iris)

2. Fluturele tablă de șah (Melanargia galathea)

3. Fluture maro de pajişte (Maniola jurtina), mascul

4. Ochi albaștri (Minois dryas), mascul

Mulțumim lui Vizauer Tibor-Csaba, pentru determinarea speciilor.

Rezultatul probei scrise în format .pdf

Rezultatul probei de interviu în format .pdf

Centralizator final în format .pdf

Echipa Serviciului Public Salvamont Covasna a participat la un exercițiu organizat de IJJ Covasna în aproprierea Comunei Zăbrătău. În cadrul exercițiului echipele formate la fața locului au avut misiunea de a căuta două persoane rătăcite în pădure, din care unul cu probleme de sănătate nu își putea continua drumul, fiind epuizat. După localizare lor, cel cu probleme de sănătate a fost coborât cu ajutorul tărgii UT2000 și predat la ambulanță.

Pe 27 septembrie Serviciul Public Salvamont Covasna a organizat un exercițiu în aproprierea stațiunii Șugaș Băi, la care au fost invitați reprezentanții ISU Mihai Viteazul al Județului Covasna, IJJ Sfântu Gheorghe și SAJ Sfântu Gheorghe. Exercițiul a constat în localizarea si evacuarea a doi tineri bicicliști, care în urma unor căzături au suferit leziuni multiple. Mulțumim instituțiilor participante pentru cooperare.

Stejar(ii) din Calnic.
În general este amintit doar stejarul din spatele bisericii unitariene , uitând că și la intrarea în cimitir se află un exemplar de câteva sute de ani. Pe lângă stejarul pedunculat (Quercus robur) o altă atracție a locului este clopotnița din lemn construită în anul 1781. În cimitir se găsește mormântul lui Bedő Albert (1839 Valea Crișului – 1918 Budapesta), inginer silvic. Clopotnița bisericii reformate îngrădite aflat la intrarea în sat a fost construit probabil în 1732-33. Locul poate fi vizitat liber.

Teii în cimitirul reformat din Pădureni.
Interiorul bisericii construite în sec. XIII, dar modificat de mai multe ori, a fost împodobit de fresce din tematica Sfântul László și pecenegii (în maghiară numele satului provine din denumirea poporului pecenegă: „besenyő”). Din fresce au rămas doar desenele realizate de Huszka József (1854-1954) ,profesor de desen și etnograf. Nu se cunoaște cu exactitate vârsta celor doi tei cu frunza mare (Tilia platyphyllos) care cresc la intrarea în cimitir și lângă biserică.
Locul poate fi vizitat liber, intrarea în biserică poate fi solicitat la parohie.

Castanul din Imeni. Imeni, conacul Cserey.
Conacul Cserey datează din sec. XVIII și este singurul din județul Covasna care mai are cupola sub formă de bulb de ceapă deasupra intrării. În această clădire a fost fondată în anul 1875 Muzeul Național Secuiesc de către Cserey Jánosné, născută Zathureczky Emília és Vasady Nagy Gyula. În prezent clădirea adăpostește grădinița și școala primară din sat. Nu se cunoaște cu exactitate vârsta castanului sălbatic (Aesculus hippocastanum) care crește în curte. Locul poate fi vizitat liber.

Stejarii lui Mikes Kelemen. Zagon.
Potrivit tradiției locale cei doi arbori de stejar pedunculat (Quercus robur) au fost plantați de către tatăl lui Mikes Kelemen (Zagon, august 1690 – Tekirdağ, Turcia, 2 octombrie 1761), Mikes Pál. Vârsta lor exactă nu se cunoaște. Dintr-o ramură ruptă de o furtună, artistul de sculptură în lemn Mónus Béla din Budapesta a realizat o lucrare intitulată Pustnicul din Tekirdağ și mătușa ei, așezată lângă castelul Mikes-Szentkereszthy din localitate. Tot el a transformat arborele uscat în 2018 într-o capelă de două persoane.
Locul poate fi vizitat liber. Din centrul localității Zagon sunt așezate indicatoare pe marginea drumului.

Înflorește din a doua jumătate a lunii mai până în iulie. Din cauza dispariției habitatelor favorabile, adică fânețele umede, poate fi admirat doar în câteva locuri cu suprafețe mici. Să n-o culegem și în nici un caz să NU CUMPĂRĂM florile culese de vânzători ocazionali.

 Fluturele coadă de sabie (Iphicides podalirius)

Fluturele coadă de rândunică galbenă (Papilio machaon)

Balușca (Ornithogalum umbellatum)

Ruscuța de primăvară (Adonis vernalis)

Dediței (Pulsatilla sp.)

Peisaj: se pot admira Mții Ciucaș acoperiți încă de zăpadă

Peisaj: râul Olt și munții din jurul depresiunii Bârsei