Evenimente proprii

Societatea Nature Forever din India a lansat această Zi Mondială în 2008. Poate cea mai uimitoare zi mondială cu tematică de a conservare a naturii, deoarece vrabia apare în conștiința publică ca o specie omniprezentă care alcătuiește stoluri mari. Acesta este exact ceea ce implică pericolul, deoarece spațiul său de locuit se micșorează neobservat. Agricultura pe scară largă nu lasă semințe pe câmp după recoltare, insectele, care alcătuiesc cea mai mare parte a hranei vrăbiilor, încep să dispară datorită chimicalelor, creșterea păsărilor din curte este în scădere, astfel încât nu mai sunt cereale de cules din curți, materiale de construcție moderne și casele etanșe nu permit realizarea de cuiburi. O scădere drastică a populației de vrăbii a fost observată în mai multe țări. Și asta indică și declinul stării mediului.
Populația din România au scăzut și ea, cel mai pronunțat în anii 2000.
https://www.sor.ro/20-martie-ziua-mondiala-a-vrabiilor/

Ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ordinul (Piciformes), familia (Picidae)  este o specie larg răspândită în pădurile de foioase, în special cele de stejar şi carpen cu arbori ajunşi la maturitate. Preferă arbori de peste 100 de ani deşi proporţia acestora este mică oriunde în Europa. Lungimea corpului este de 19,5-22 cm şi are o greutate de 50-85 g. Anvergura aripilor este de circa 33-34 cm. Similar rudelor sale, penajul este alcătuit dintr-o combinaţie atractivă de alb, negru şi roşu. Comparativ cu rudele sale are cel mai puţin negru pe faţă. Se hrăneşte în special cu insecte şi larvele acestora din scoarţa arborilor, însă vara consumă şi seminţe şi fructe. Este o specie prezentă în partea centrală şi de sud-est a continentului european. Depinde mai puţin decât celelalte specii de ciocănitori de prezenţa lemnului mort, fiind esenţială prezenţa pădurilor de stejar matur şi a cavităţilor necesare cuibăritului. Construiesc în fiecare an un nou cuib. Se hrăneşte în cea mai mare măsură pe stejari, însă acolo unde există în preajmă copaci cu o esenţă mai moale (mesteacăn, frasin, salcie) îi foloseşte pentru construirea cuibului. Aceste specii cu lemn de esenţă mai moale se descompun mai repede. Înălţimea cuibului variază între 5 şi 20 m. Intrarea este rotundă, de 4-5 cm diametru. Este probabil cea mai sedentară dintre toate speciile europene de ciocănitori. Rareori fac călătorii mai lungi. Femela depune în mod obişnuit 4-8 ouă în lunile aprilie şi mai. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 22-24 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă aproximativ zece zile.
Populaţia europeană este relativ mare 140.000-310.000 perechi, din care în România cuibăresc aporoximativ 20.000-24.000 perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 150-250 de perechi.
Degradarea şi dispariţia pădurilor de stejar şi a celor mixte are un efect semnificativ. Un management prietenos al pădurilor care să asigure o proporţie suficient de mare a arborilor maturi de stejar mai vâstnici de 120 ani este foarte benefic speciei.

Foto: Szabó József

„Mesagerii primăverii”, primele rândunele, se vor întoarce în curând. Le putem face mult rău, dar îi putem ajuta pe acești neobosiți prădători ai insectelor. NU le dărâmați cuiburile și tulburați activitatea, căci ei vor mulțumi omenia noastră prin munca harnică. Îi putem ajuta punând apă curată într-un vas, dar putem chiar încerca să-i invităm la casa nostră de reședință cu un cuib artificial.
Mai pe larg despre realizarea cuiburilor artificiale: https://www.sor.ro/.../info_-prezentare_Cuiburi...

Foto: https://pixabay.com/photos/swallow-nest-young-birds-5212849/

Caprimulg (Caprimulgus europaeus), ordinul (Caprimulgiformes), familia (Caprimulgidae). Este  o specie caracteristică zonelor deschise, aride reprezentate de rarişti ale pădurilor de conifere sau de amestec şi în păşuni. Lungimea corpului este de 25-30 cm şi are o greutate de 50-100 g. Aripile sunt lungi, cu o anvergură de circa 53-64 cm. Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este o specie teritorială ce îşi protejează teritoriul prin cântecul repetat îndelung. Este monogamă pe o perioadă îndelungată, uneori pe viaţă. Cuibăreşte pe sol, în scobituri de pe pajişti sau la adăpostul copacilor sau tufişurilor. Atunci când este ameninţată la cuib, femela atrage urmăritorul, simulând un comportament ce sugerează că este rănită fie la sol, fie pe o creangă. Cuibul poate fi utilizat mai mulţi ani succesiv. Iernează în Africa. Femela depune 2 ouă. Incubaţia durează în jur de 17-18 zile şi este asigurată în special de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul.
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 470.000-1.000.000 de perechi. Populaţia estimată în România este de 12000-15000 de perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 50-60 de perechi.
Degradarea habitatelor şi folosirea pe scară largă a pesticidelor sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură şi un management prietenos al pajiştilor şi pădurilor, cu păstrarea rariştilor, contribuie la conservarea speciei.

Foto: Sas Tibor

În cadrul monitorizării populației speciilor de păsări protejate, zăpada proaspătă de aseară semnalează numeroase evenimente, arătând biodiversitatea sitului Natura 2000 Mții Bodoc-Baraolt.