Evenimente proprii

Caprimulg (Caprimulgus europaeus), ordinul (Caprimulgiformes), familia (Caprimulgidae). Este  o specie caracteristică zonelor deschise, aride reprezentate de rarişti ale pădurilor de conifere sau de amestec şi în păşuni. Lungimea corpului este de 25-30 cm şi are o greutate de 50-100 g. Aripile sunt lungi, cu o anvergură de circa 53-64 cm. Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este o specie teritorială ce îşi protejează teritoriul prin cântecul repetat îndelung. Este monogamă pe o perioadă îndelungată, uneori pe viaţă. Cuibăreşte pe sol, în scobituri de pe pajişti sau la adăpostul copacilor sau tufişurilor. Atunci când este ameninţată la cuib, femela atrage urmăritorul, simulând un comportament ce sugerează că este rănită fie la sol, fie pe o creangă. Cuibul poate fi utilizat mai mulţi ani succesiv. Iernează în Africa. Femela depune 2 ouă. Incubaţia durează în jur de 17-18 zile şi este asigurată în special de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul.
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 470.000-1.000.000 de perechi. Populaţia estimată în România este de 12000-15000 de perechi. În ROSPA0082 trăiescc apoximativ 50-60 de perechi.
Degradarea habitatelor şi folosirea pe scară largă a pesticidelor sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură şi un management prietenos al pajiştilor şi pădurilor, cu păstrarea rariştilor, contribuie la conservarea speciei.

Foto: Sas Tibor

În cadrul monitorizării populației speciilor de păsări protejate, zăpada proaspătă de aseară semnalează numeroase evenimente, arătând biodiversitatea sitului Natura 2000 Mții Bodoc-Baraolt.

Barza albă (Ciconia ciconia). Aparţine ordinului (Ciconiiformes), familia (Ciconiidae), este o specie caracteristică păşunilor umede şi zonelor mlăştinoase. Este răspândit aproape în toată Europa, Africa de Nord, Asia Mică.
Lungimea corpului este de 100-110 cm, înălţimea corpului este de110-125 cm şi are o greutate de 2,5-4,5 kg. Anvergura aripilor este cuprinsă între 180-220 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte cu broaşte, şoareci, insecte, cârtiţe, pui de pasăre şi iepure, melci, şerpi şi şopârle.
Fiind o specie obişnuită cu prezenţa umană, foloseşte ca suport pentru cuib stâlpii reţelelor de medie tensiune şi coşurile caselor.
Iernează în Africa, populaţia din Europa de Est migrează spre sud prin traversarea Bosforului.
Soseşte la începutul lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul este construit de către perechea monogamă şi folosit de mai mulţi ani. Femela depune 3-4 ouă Încubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 33-34 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi la cuib timp de 58-64 de zile după care încep să zboare. Mai sunt hărniţi de căte părinţi apoximatv 7-20 zile.
Populaţia estimată a speciei este semnificativă, cuprinsă între 180.000-220.000 de perechi. Populaţia estimată în România este de 4.000-5.000 de perechi. În imediata vecinătate a rezervaţiei ROSPA0082 cuibăresc apoximativ 35-40 de perechi, în localităţile limitrofe cu aria naturală protejată Munţii Bodoc Baraolt.
Electrocutarea păsărilor şi desecarea zonelor umede sunt principalele ameninţări ce afectează specia în zonele de cuibărit din Europa. Instalarea de platforme artificiale pe stâlpii reţelelor de tensiune medie şi izolarea reţelelor electrice pot reduce considerabil mortalitatea acestei specii.

Foto: Szabó József

Este ziua aniversării semnării Convenției de la Washington din 1973 privind comerțul internațional cu specii de faună și floră sălbatice pe cale de dispariție. Ziua Mondială înseamnă însă mai mult, încearcă atragerea atenției asupra necesității de a proteja fauna și flora sălbatică.
Potrivit Listei Roșii întocmite de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), peste 8.400 de specii de floră și faună sălbatică se află într-o situație critică, iar aproape 30.000 sunt amenințate cu dispariția.
Una dintre cele mai mari valori ale ariei protejate Munții Bodoc-Baraolt este acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Supraviețuirea sa necesită atât păduri bătrâne (cuibărire), cât și pajiști și terenuri arabile utilizate în mod cât mai prietenos cu natura (hrănire).
Textul convenției: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:22015A0319(01)&from=LV
Situl oficial: https://www.wildlifeday.org/

Acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), ordinul (Accipitriformes), familia (Accipitridae). Este o specie caracteristică zonelor împădurite situate în apropierea teritoriilor deschise cum sunt pajiştile, terenurile agricole şi păşunile umede. Lungimea corpului este de 55-65 cm şi greutatea este cuprinsă între 1,4-1,8 kg. Anvergura aripilor este cuprinsă între 143-168 cm. Are o mărime medie, un penaj întunecat, aripile largi şi ciocul mic. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în 3-4 ani. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, broaşte, şerpi, şopârle şi insecte.
Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european. Se hrăneşte prin utilizarea mai multor tehnici: planează la o înălţime de circa 100 m şi coboară brusc după ce a localizat prada, pândeşte dintr-un loc înalt sau merge prin iarbă. Iernează în Africa.
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşit de martie şi început de aprilie. După folosirea repetată a cuibului, acesta poate atinge o înălţime de 0,6-1 m şi un diametru la vârf de circa 60-70 cm. Cuibul este alcătuit din crengi şi resturi vegetale. Este căptuşit cu ramuri cu frunze care sunt schimbate periodic pentru o mai bună camuflare a cuibului. Femela depune 1-2 ouă la sfârşit de aprilie sau început de mai, cu o dimesiune medie. Incubaţia durează 36-41 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Puii devin zburători după 50-60 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi câteva săptamâni în plus.
Populaţia globală a speciei este relativ mică, aproximativ 20.000 de perechi. În Europa 13.000-16.000 perechi, din care în România 2.500-2.800 perechi. În ROSPA0082 cuibăresc apoximativ 40-55 de perechi.
Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit prin reducerea păşunilor, intensificarea agriculturii, otrăvirea şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru această specie. Parcurile de turbinele eoliene apărute mai recent cauzează moartea sutelor de exeplare din această specie.

Foto: Szabó József