Evenimente proprii

Pe 22 mai în fiecare an sărbătorim Ziua Internațională a Diversității Biologice, dată la care a fost adoptat textul final al Convenției privind Diversitatea Biologică la o conferință a Programului Națiunilor Unite pentru Mediu la Nairobi în 1992. Situl Natura 2000 Munții Bodoc-Baraolt a fost creat în scopul protejării speciilor de păsări, dar asta înseamnă și ocrotirea pădurilor și câmpiilor care le servesc drept casă, precum și a arborilor, erbaceelor, insectelor, rozătoarelor, ciupercilor etc.
Pentru că nicio specie de pasăre nu poate supraviețui singură, dar nici specia umană nu poate supraviețui fără organismele microscopice sau de talie mai mare. Totul are un loc în natură, iar ruperea acestui lanț poate avea consecințe imprevizibile.
Să protejăm împreună natura!

Ziua Mondială a Albinelor a fost organizată pentru prima dată în 2018, conform unei rezoluții ONU din anul precedent. A fost ales 20 mai pentru comemorarea zilei de naștere a fostului conducător al primei școli austriece de apicultura, Anton Janša (1734 - 1773). Albinele efectuează o mare parte din polenizarea florilor, iar acest lucru este valabil și pentru o proporție semnificativă de plante de cultură, cum ar fi rapița sau pomii fructiferi. Interesant este că chiar și în agricultura efectuată în sere, sunt „angajate” albine pentru a efectua o mai bună polenizare, de exemplu în cazul cultivării tomatelor. Cu toate acestea, o mare parte a insecticidelor nu pot face distincția între un țânțar și o albină. Prin urmare, aplicarea lor necesită o mare responsabilitate, deoarece fără albine hrana rasei umane este de asemenea pusă în pericol.
Îi putem ajuta dacă grădina noastră, parcul așezării noastre nu este un „deșert verde”, ci în ele există oaze necosite, cu flori autohtone și tufișuri. Aveți grijă de albine pentru a avea cine să ne polenizeze florile.

Azi se sărbătorește Ziua păsărilor și a copacilor în Ungaria, eveniment care în acest an împlinește 120 de ani. A fost organizat pentru prima dată de ornitologul István Chernel în 1902 ca urmare a Convenției de la Paris pentru protecția păsărilor cu utilitate în agricultură, după modelul Zilei păsărilor (Birds day) și Ziua copacilor (Arbor day) din SUA. Deja în 1906 a avut loc la nivel național ca eveniment școlar. Între cele două războaie mondiale, ministrul învățământului Kunó Klebelsberg a justificat continuarea obiceiului: „dragostea de copaci și de tufiș se va răspândi printre oameni, pentru că împreună cu protejarea și îngrijirea ei se ridică de bunăvoie și prinde rădăcini în inimile oamenilor și protecția păsărilor utile”.
Să admirăm păsările, să le ascultăm cântecele, să le protejăm habitatele.

O specie inconfundabilă și singurul reprezentant al ordinului Bucerotiformes în Europa. Nu există dimorfism sexual vizibil. Caracteristice sunt creasta lungă, ce poate fi ridicată și ciocul lung și ușor curbat curbat. Capul, gâtul și pieptul sunt roz-gălbui, iar aripile, spatele și coada sunt dungate negru cu alb. Lungimea corpului este de 25-29 cm și are o greutate medie de 46-89 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 44-48 cm.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Atât numele de gen cât și cel de specie înseamnă același lucru. Numele de gen provine din upupa - numele latin al speciei, iar numele de specie provine din greacă, epops - numele grecesc al speciei. Ambele (similar cu situația în multe limbi) se bazează pe redarea onomatopeică a cântecului său distinctiv.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Distribuție
Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în tot Palearcticul, din Europa de vest până în extremul orient (China și Korea). În România specia cuibărește pe întreg teritoriul țării, din zona Deltei Dunării, până în zonele dealurilor înalte.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește începând cu mijlocul lunii martie și pleacă în luna septembrie. Este migratoare de distanță lungă, iernând în Africa Sub-sahariană.
Habitate
Este foarte răspândită, fiind prezentă pe întreg teritoriul țării, din Delta și lunca Dunării, până în zona dealurilor înalte. Cuibărește în special în habitate deschise și semi-deschise, precum pajiști/pășuni cu arbori maturi, livezi, aliniamente de arbori, zăvoaie. Intră și în zone de terenuri agricole, cu agricultură tradițională (mozaicuri de suprafețe reduse, alternând cu vegetație naturală).
Hrană
Pupăza este predominant insectivoră, speciile mari din sol reprezentând majoritatea dietei (greieri, coropișnițe, diverse coleoptere, larve de fluturi etc.). Consumă suplimentar și alte specii de nevertebrate care sunt prezente pe sau în sol (viermi), dar și vertebrate de mici dimensiuni (șopârle, șerpi, broaște).
POPULATIE
Populația globală este estimată la 5.000.000 - 10.000.000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 1.300.000 - 2.760.000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 24.000 - 42.000 de perechi cuibăritoare.
REPRODUCERE
Începutul perioadei de reproducere în Europa se întinde din luna februarie (zonele mediteraneene), până în mai (zonele nordice). Femela depune de obicei 5-8 ouă, pe care le clocesc femelele, hrănite de masculi. Incubarea durează 15-18 zile. Puii devin zburători la 22-28 de zile. Păsările cuibăresc izolat, teritoriul unei perechi poate varia în funcție de calitatea habitatului (în special disponibilitatea de hrană). Folosește pentru amplasarea cuibului o largă varietate de structuri: scorburi în arbori bătrâni, pereți de stâncă sau grohotiș, acoperișuri, ziduri vechi sau clădiri abandonate etc.
AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE
Intensificarea agriculturii - în special utilizarea pesticidelor - reprezintă o amenințare majoră, datorită reducerii sursei de hrană.

sursă: SOR, BirdLife INTERNATIONAL, Foto: Szabó József

În cursul primăverii administrația sitului Munții Bodoc-Baraolt a amplasat cuiburi artificiale de păsări. La activitatea de teren au participat și elevii Colegiului Székely Mikó conduși de doamna CSIA Kinga, profesoară de biologie. Centrul Județean de Protecția Naturii și Salvamont pune accent pe educarea copiilor asupra respectului față de natură. Acesta a fost aspectul principal al activității. Salvamontiştii au ajutat și ei la localizarea cuiburilor.